Primarul Capitalei tocmai a anunțat recent întârzierei finalizării unui obiectiv major de investiții pentru sudul Bucureștiului – pasajul de la Piața Sudului - cu cca. șase-șapte luni, față de termenul inițial asumat, respectiv finele anului 2015. Nu cred că există vreun cititor care crede în acuratețea noului termen menționat. Implicațiile economice zilnice, la nivel de individ și de business sunt mari dar desigur nimeni nu le calculează și, cu atât mai puțin, nu le impută celor vinovați de nerespectarea clauzelor contractuale asumate. Minute în șir de staționat în coloană, consum inutil de carburant, stress din plin acumulat de la primele ore ale dimineții, poluare inutilă a mediului, etc., etc. toate astea pentru sute și mii de persoane care au ghinionul de a tranzita zona. Investiția menționată reprezintă desigur doar un exemplu, care nu este din păcate singular nici pentru București, nici pentru România. „Time is money” vine din altă cultură, noi suntem cei care au brevetat „și mâine este o zi” de parcă omul trăiește veșnic...Infrastructura dezastruoasă blochează investiții importante ale unor multinaționale în România, acestea preferând țări vecine, chiar dacă noi ne lăudăm, nu-i așa?, cu „stabilitatea macroeconomică”.
O explicație majoră a întârzierii proiectelor de investiții este probabil calitatea resurselor umane folosite. Plătite precar și, implicit, slab motivate. Constructorii români lucrează în Spania, Italia, Israel, finalizând, la termen desigur, investițiile respective. În acest timp tiruri, trenuri, vapoare ticsite cu imigranți plecați în căutarea unei vieți mai bune tranzitează România. De ce nu îi oprim aici? Pentru a suplini deficitul din ce în ce mai mare de forță de muncă. Pentru a încerca corectarea unor tendințe demografice alarmante, despre care specialiștii în domeniu atrag mereu atenția. În zadar.
Răspunsul este unul singur. Pentru că nu există interes la nivelul clasei politice. Care mai nou imită comportamentele din sectoarele cheie ale economiei naționale. Adică s-a transformat în oligopol. Opoziția apare doar la știrile de la ora 19. Președenția nici măcar atunci. Din gălăgia imensă promovată de fostul Președinte, am comutat în noiembrie 2014 direct pe „mute”. Interesele de afaceri sunt mai puternice se pare decât interesul de partid. S-a votat în unanimitate reducerea taxelor chiar dacă unii economiști, se tem de amplificarea unor deficite viitoare și exprimă, cu jumătate de gură, acest fapt. Dulcele populism balcanic este amețitor dar medicii, constructorii și inginerii continuă să plece din această țară.
În timp ce gândeam rândurile de mai sus am mai avansat puțin în coloană spre Piața Sudului. Cam douăzeci de metri. Și ceva mai mult spre vârsta a treia.
P.S. Acest articol a fost scris înainte de reținerea lui Sorin Oprescu de către DNA pentru luare de mită.
Prof. Dr. Eduard Dinu – A.S.E. București
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu