Primul volum, de 1.000 de pagini, al biografiei realizate de Niall Ferguson se termină la momentul din 1968 când Henry Kissinger primește primul său rol important în administrația americană, acela de consilier pe probleme de securitate națională al președintelui Richard Nixon. „Pista de decolare (a lui Kissinger) se întinde pe o distanță foarte mare”, observă Chris Patten, de la Financial Times, care a publicat o recenzie a cărții. Acum în vârstă de 92 de ani, Kissinger a apărut de nu mai puțin de 15 ori pe coperta revistei Time în perioada în care a fost consilier pe probleme de securitate, iar apoi secretar de stat. Omul de stat s-a retras în 1977, dar a continuat să captiveze atenția publicului cu intervenții hotărâte în dezbateri publice.Mason, membru al grupului Bilderberg și al Comisiei Trilaterale și cu legături puternice cu organizațiile evreiești, Kissinger este unul din „eroii” preferați ai „teoreticienilor” conspirației. Al doilea volum al biografiei va acoperi probabil viața lui Kissinger de după 1968, partea care l-ar putea interesa cel mai mult pe publicul român. Kissinger este omul care în 1969, în calitate de consilier pe probleme de securitate, l-a însoțit pe Nixon în vizita sa istorică în România. Aceasta a fost prima oară când un președinte american vizita o țară membră a Pactului de la Varșovia și ocupată de armatele Uniunii Sovietice la sfârșitul Celui de Al Doilea Razboi Mondial. În plin Război Rece, SUA căuta aliați în est și un stat care să medieze redeschiderea relațiilor dintre Washington și Beijing. Scopul acestei strategii era marginalizarea URSS. A doua vizită a lui Kissinger în România a fost în 1974, în calitate de secretar de stat în administrația proaspătului ales ca președinte Gerald Ford. Kissinger a discutat direct cu Ceaușescu.
Revenind la biografia lui Ferguson, profesor de istorie la Universitatea Harvard, lucrearea arată că viața omului politic merican nu a fost una lipsită de valori. Personalitatea lui Kissinger a fost șlefuită mai degrabă de ideile lui Kant și Spinoza decât de cele ale lui Machiavelli, scrie Patten. Călătoria lui Kissinger din orașul industrial bavarez Furth, a cărui comunutate evreiască a fost terorizată de grupurile de naziști, în New York spune multe despre valorile sale. La început șederii în marele oraș american a fost frapat, precum au fost și alți imigranți europeni, de contrastul dintre sărăcia lucie a unora și bogăția fără margini a altora, de individualism, de faptul că nimeni nu ajută pe nimeni. Fiecare trebuia să lupte pentru sine și exact așa a făcut și Kissinger, la început ca soldat-cetățean în războiul din Europa, apoi în procesul de denazificare care a urmat războiului. Însă în tot acest timp a apărat ideea că Germania este în centrul civilizației europene. Nu a urmărit răzbunarea ci a căutat să îmbine echitatea cu dârzenia.
Revenit în SUA, Kissinger și-a cizelat educația la Harvard, profitând de facilitățile acordate de guvern soldaților, apoi a intrat în lupta încrâncenată a argimentelor din lumea academică. Sfătuia pe oricine era dispus să asculte, indifferent de orientarea politică. A fost profund ostil față de încercărire URSS de extindere a influenței în Europa. Ferguson îi reproșează că știa mai multe despre politica din Germania decât despre mersul lucrurilor în țara de adopție. Kissinger a intrat în centrul atenției pentru prima dată cu luicrări despre tactica războiului nuclear. El argumenta că fiecărei amenințări (din partea URSS) ar trebui să i se răspundă cu acțiuni de nivel similar. Ferguson este în special convingător argumentând contra ideii larg răspândite că Kissinger este realistul pragmatic suprem, opusul acelora ale căror acțiuni sunt influențate de idealurile lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu