Anul 2019 nu a fost la momentul anunțării sale o țintă imposibilă, însă a devenit o țintă nefezabilă pe măsură ce anunțarea sa nu a fost urmată de un plan de acțiune.Relansarea discuției în această vară de către președintele României poate crea premisele unei asemenea construcții instituționale, consideră Bogdan Olteanu, viceguvernator BNR. “Discuțiile publice despre legislație care duc la unele derapaje fiscale ne îndepărtează totuși de un astfel de obiectiv”, a spus Olteanu astăzi în cadrul unei conferințe organizate la BNR.
El a mai adăugat că proiectul economic al României nu s-a finalizat prin aderare. “Punerea în practică a trecut totuși de cea a realizărilor spectaculoase.”
Analiștii: Cu cât trece timpul degeaba, cu atât ținta de adoptare a euro în 2019 devine mai greu de atins
România mai are un drum lung din punctul de vedere al convergenței reale către zona euro, dar bate pasul pe loc, pierde timpul nefăcând nimic, ceea ce face posibilă o nouă amânare a trecerii la moneda unică europeană imaginată acum prin 2019. Unii economiști consideră că România ar putea adopta euro abia în 2021.
„România ar putea adera la zona euro începând cu 2021 doar dacă ar fi capabilă să susțină un diferențial de creștere economică față de zona euro de 3-3,5% în medie pe an. Cu cât diferențialul de creștere va fi mai mic, cu atât perioada de aderare se va prelungi. O creștere sustenabilă în acești parametri nu se poate realiza decât prin creșterea potențialului economic și a competitivității, iar aceasta presupune reformarea sectoarelor neperformante, dezvoltarea infrastructurii, un sistem de educație care să răspundă calitativ și cantitativ cerințelor mediului de afaceri și o administrare eficientă a resurselor financiare interne și externe“, spune Radu Crăciun, economistul-șef al BCR.
Discuția despre calendarul adoptării euro a fost relansată luni, după ce guvernatorul BNR Mugur Isărescu a arătat în cadrul unui seminar că, deși România îndeplinește toate criteriile nominale pentru a intra în zona euro, este posibil ca ținta de adoptare a mondei europene în 2019 să nu poate fi atinsă, din cauza lipsei criteriilor de convergență reală. „Nu ai cum să te simți bine într-un club bogat, dacă nu ai un anumit nivel de trai“, a rezumat plastic Isărescu situația reală a României.
Aceasta ar reprezenta a treia amânare, după ce inițial trecerea trebuia făcută în 2014. Ulterior, obiectivul a devenit 2015, iar mai apoi 2019.
„Românii o duc mai rău ca grecii“
Analistul economic Dragoș Cabat este de părere că România ar trebui să adopte euro cel târziu în 2021. Acesta mai spune că situația României este mai rea decât cea a Greciei din punctul de vedere al nivelului de trai. PIB-ul pe cap de locuitor al României reprezintă doar jumătate din media UE, iar nicio altă țară care a adoptat euro nu avea la momentul respectiv un PIB per capita atât de redus comparativ cu media.
„Cu cât trece timpul fără a face nimic, cu atât ținta de a adopta euro în anul 2019 devine tot mai greu de atins. Problema este că nu suntem pregătiți din punct de vedere economic. Infrastructura reprezintă una dintre probleme, iar nivelul de trai este o altă problemă. Dacă am adopta euro am fi clar cei mai săraci din zona euro. Problema adoptării euro este în primul rând a guvernului, a parlamentului și a societății, abia apoi a BNR. Ar trebui să ne străduim cât de mult să respectăm obiectivul de a adopta euro în 2019 sau măcar 2020-2021, altfel este posibil să nu mai adoptăm niciodată“, consideră Cabat. „Convergența economică nominală este o condiție necesară pentru aderarea României la zona euro. Nu este însă și o condiție suficientă, menită să garanteze performanța economiei interne în mecanismul monetar european“, spune Andrei Rădulescu, senior economist la Banca Transilvania.
Criteriile nominale de la Maastricht, necesare pentru adoptarea euro, se referă la inflație, dobânzi, stabilitatea cursului de schimb, deficitul bugetar și datoria publică.
„Pentru o aderare cu succes la zona euro din perspectiva termenului mediu-lung sunt importante relansarea graduală și durabilă a convergenței economice reale, cultivarea spiritului convergenței economice, reducerea dependenței economiei de politicile economice care au impact asupra cererii agregate și intensificarea reformelor structurale. Acestea din urmă vizează creșterea competitivității economiei interne, a valorii adăugate realizate pe plan intern, reducerea dependenței de finanțarea externă (prin dezvoltarea pieței de capital interne), investiții în cercetare/dezvoltare/inovare, generarea unui brand de țară. Se pot menționa în acest context investiții în proiecte prioritare de infrastructură, sub toate formele acesteia: auto, feroviară, educațională, știintifică, medicală etc.“, explică Rădulescu.
0 comments :
Trimiteți un comentariu