Ascensiunea fulminantă a socialistului Jeremy Corbyn la conducerea principalei forțe de opoziție din Marea Britanie, Partidul Laburist, a atras atenția și sprijinul unor economiști populari precum Joseph Stiglitz și Thomas Piketty.Departe de a fi un susținător al lui Corbyn, așa cum sunt Stiglitz și Piketty, Martin Wolf, cel mai cunoscut editorialist al publicației Financial Times și critic înverșunat al austerității, laudă intenția noului lider laburist de a provoca ceea ce este convențional în gândirea economică și propune câteva îmbunătățiri la reformele promovate de laburiști. O atenție specială o dă impozitării mai echitabile a proprietății, investițiilor publice în construirea de locuințe, înlocuirii țintei de inflație cu una pentru PIB nominal, transferurilor directe de bani către public în locul achizițiilor de active și reformarea guvernanței corporatiste.
Wolf caracterizează ca „nonsens“ ideea că guvernul poate confisca fără costuri 93 de miliarde de lire sterline din „avuția companiilor“. Însă, spune el, aceasta nu înseamnă că sistemul de impozitare nu poate fi făcut mult mai echitabil și mai eficient. Corbyn sugerează că impozitul pe moștenire ar trebui reformat pentru a-i atinge pe cei bogați. El are dreptate. Sistemul actual face ca taxa pe avere să fie ceva voluntar pentru cei avuți și mai puțin voluntar pentru persoanele din pătura de sus a clasei de mijloc.
John McDonnell, colegul lui Corbyn, are de asemenea dreptate când susține că actualul sistem de taxare a companiilor este inacceptabil de lacunar. Taxarea proprietății în Marea Britanie este grotesc de injustă și ineficientă. Înlocuirea sistemului cu o taxare mai eficientă a terenurilor ar fi un progres enorm. La fel ar fi un program extins de construire de locuințe.
De asemenea, Marea Britanie ar trebui să coopereze cu alte state pentru a se asigura că bogații nu-și pot proteja averile în paradisuri fiscale în timp ce beneficiază de stabilitatea și siguranța pe care le oferă plătitorii de taxe din țările lor.
Laburiștii vor, de asemenea, să reexamineze instituții precum Trezoreria (echivalentul Ministerului de Finanțe) și Banca Angliei. Iar ei au, iarăși, dreptate. Prima este mult prea puternică, dar cu vederi mult prea înguste. Analizarea și planificarea investițiilor publice ar trebui date în sarcina unui organism independent. Guvernul s-ar putea împrumuta atunci pentru a finanța investiții cu valoare prezentă pozitivă.
Acestea sunt lucruri distincte de „quantitative easing pentru oameni“, propusă de Corbyn ca mod de finanțare a investițiilor. Investițiile ar trebui finanțate prin modalitățile obișnuite. Ideea ca Banca Angliei să se concentreze pe creștere, locuri de muncă și salarii este, de asemenea, o eroare.
O astfel de instituție nu este echipată cu uneltele care pot rezolva astfel de probleme. Însă mandatul băncii poate fi regândit. O posibilitate ar fi înlocuirea țintei de inflație cu una pentru PIB nominal.
Mai urgent este luarea în considerare a ceea ce banca centrală poate face dacă dobânzile trebuie împinse înapoi spre zero în următoarea recesiune. Transferurile directe de bani către public pot fi mai eficiente decât achizițiile de active. Aceasta ar însemna cooperare cu guvernul.
Sunt considerate și alte opțiuni radicale, printre care abolirea cash-ului. Are sens pentru laburiști să analizeze în profunzime aceste opțiuni. Nu este suficient să argumentezi că transferurile directe de bani pot crea dependență pentru politicieni și pot fi periculoase pentru societate. Am învățat că un sistem în care crearea de bani – un bun public – este lăsată sub ghidajul băncilor centrale în seama instituțiilor financiare care caută profit cauzează, de asemenea, dependență și poate fi periculoasă.
Aceasta nu este tot. Dacă laburiștii ar fi să abandoneze atașamentul față de naționalizări, ar putea allege în schimb să reformeze guvernanța corporatistă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu