Prognozele economice ale FMI sunt o loterie mai ales în criză, însă experții Fondului sunt mai buni decât cei ai băncilor centrale

Fondul Monetar Internațional (FMI) și-a revizuit pentru a patra oară în ultimul an prognoza de creștere a economiei mondiale. Investitorii se simt lăsați în ceață de Rezerva Federală americană, iar Banca Centrală Europeană introduce cenzura în privința a ceea ce pot spune, relevant pentru piețe, membrii boardului executiv. Marii „forecasteri“ și băncile centrale au o problemă de încredere.

Prognozele economice sunt importante pentru investitori. Dacă ei nu intuiesc sau nu calculează bine mersul unei economii plă­tesc, dovadă fiind, în prezent, chinurile pro­ducătorilor de materii prime care au pariat pe creșterea continuă a Chinei. Pe baza prognozelor economice se realizează buge­tele guvernelor. Forecasteri precum FMI prescriu, luând în calcul propriile proiecții, tratamente pentru economiile cu probleme.

Studii la rece

Anul trecut, biroul independent de eva­luare al FMI a publicat un document inti­tulat „Evaluarea prognozelor pe termen me­diu ale FMI privind creșterea PIB“, o analiză de 140 de pagini. Parcurgerea paginilor nu dă niciun indiciu clar de cât de exacte sunt prognozele instituției financiare internațio­nale, cea mai influentă din lume, scrie pentru The Seeking Alpha Paul Ticu, found ma­nager la MacroDynamics Capital. Concluzia analizei este că „prognozele FMI din World Economic Outlook îndeplinesc standardele de bază ale eficienței pentru cele mai multe țări“. Una din ideile desprinse din acest studio este că multe dintre prognoze au fost prea optimiste, cu alte cuvinte, „un pic“ inexacte.

Un studiu al ONU publicat în iunie 2014 a găsit că performanțele prognozelor organizației sunt marginal mai bune decât cele ale FMI sau ale Băncii Mondiale la nivel global sau de grupuri de țări. De ase­menea, analiza laudă estimările ONU ca fiind mai bune decât cele ale FMI pentru 10 eco­nomii mari în perioada 2000-2011. „Din păcate, prognozele realizate de aceste trei organizații au fost slabe pentru anii de crize financiare, având erori semnificative în special pentru perioada Marii Recesiuni din 2009“, notează analiza. Eșecul de a prezice Marea Recesiune se datorează mai multor factori, printre care complexitatea mare a sistemului  financiar și „operațiunile du­bioa­se din sectoarele investment banking și cor­porate finance de dinaintea crizei finan­ciare“, subevaluarea pagubelor fără pre­­ce­dent provocate intermedierii finan­ciare când a erupt criza, impactul extraordinar asu­pra economiei reale și propa­garea șocu­rilor financiare în economiile lumii. Cu alte cuvinte, marile organizații de prognoză nu înțeleg pe deplin cum funcționează sistemul financiar și nici influența acestuia asupra economiilor. O analiză asemănătoare a Comisiei Europene publicată în 2012 a găsit că precizia estimărilor instituției este „substanțial“ mai redusă pentru statele nou intrate în UE, care în general au prezentat mai multă volatilitate economică decât membrii vechi în perioada 2004-2011.

Descoperirea este valabilă atât pentru evoluția PIB, cât și pentru cea a inflației. Însă prognozele privind deficitele bugetare sunt la fel de bune, „dacă nu mai bune“, în cazul noilor veniți.

Cele mai mari erori sau făcut pentru intervalul T4 2008 – T2 2009, o perioadă cu volatilitate economică ridicată.

Fed este cea mai optimistă dintre cele șapte mari bănci centrale ale lumii. Banca Japoniei a făcut cele mai mari greșeli. Banca națională a Canadei este cea mai precisă, dar a avut cea mai ușoară sarcină, relevă o analiză a Bloomberg. Ca și în cazul celorlalte analize, aceasta a găsit că criza financiară a stricat estimările tuturor și că economiile mai mari sunt greu de stăpânit.

Cel mai bun „prezicător“ este FMI, care a întrecut banca centrală a Canadei la evaluarea creșterii economice și a inflației. Însă FMI nu are mandat național pentru stabilirea dobânzilor de politică monetară și pentru introducerea de mecanisme de stimulare – motivul pentru care există băncile centrale și motivul prognozelor lor.

„Dacă băncile centrale încearcă să ne convingă pe toți că știu încotro se îndreaptă lucrurile folosind ceea ce se cheama «forward guidance» ai crede că ele știu ceva ce noi nu știm. Dar până când nu devin mult mai bune la analizarea datelor, nu ar trebui să ascultăm de ele, iar ele nu au nimic de spus“, apreciază Rob Carnell, economist șef la ING Groep.

Fed este una dintre băncile care au dezamăgit în mod deosebit cu modul în care s-a jucat cu așteptările investitorilor în ceea ce privește politica monetară, mai exact cu perioada în care va începe să ridice dobânzile după o pauză de aproape 10 ani. Dobânzile mai mari înseamnă randamente mai mari și prin urmare anticiparea momentului în care Fed ia decizia este de importanță vitală pentru investitori. După toate semnele lăsate de Fed, investitorii se așteptau ca dobânzile să fie majorate în septembrie, ceea ce nu s-a întâmplat. Banca centrală a SUA a dat vina pe perspectivele globale incerte.

„Piețele urăsc incertitudinile și ceea ce a reușit să facă Fed este să servească o doză mare de incertitudine pentru piețe“, a explicat, pentru CNBC David Kelly, analist la JPMorgan. El a explicat că Fed nu ar trebui să ia decizii de politică monetară în funcție de volatilitatea de pe piețe pentru că, dacă face aceasta, nimeni nu va putea prezice ce va face în continuare.

„Cred că este o problemă de încerdere în Fed și o problemă de încredere în creșterea globală“, spune și Mark Sebastian, fondatorul OptionPit.Com.

Cenzura de la BCE

BCE a decis săptămâna aceasta că cei șase membri ai boardului executiv își vor restrânge remarcile care pot influența piețele la materialul care este accesibil publicului, scrie The Wall Street Journal. Aceasta înseamnă limite mai stricte referitoare la comunicarea băncii centrale a zonei euro cu publicul. Noua politică vine după ce unul dintre membrii boardului, BenoÎt Coeuré (foto), a dezvăluit în mai, la un eveniment cu participare restrânsă, că BCE va intensifica achizițiile de obligațiuni pentru a compensa încetinirea pieței de pe timpul verii. Comentariile, care au fost postate pe siteul BCE abia a doua zi dimineața, au intensificat activitatea de pe piața obligațiunilor și au dus la deprecierea euro. Acesta este un exemplu de cât de importante pentru investitori (speculatori) sunt indiciile lăsate de băncile centrale.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Bogdan Cojocaru