Probabilitatea este mare ca decembrie să fie luna în care banca centrală a Americii va face primul pas spre normalizare monetară prin prima majorare a dobânzii de referință din ultimul deceniu.Tot decembrie ar putea fi luna în care Banca Centrală Europeană își duce dobânzile pentru depozite și mai adânc în teritoriu negativ. Niciodată nu a fost mai mare diferența de politică dintre aceste două bănci, cele mai puternice din lume.
Aceste distorsiuni agravează slăbiciunile economiilor vecine sau mai îndepărtate în vremuri în care, după cum spune agenția de rating Moody’s, economia globală și-a redus capacitatea de a lupta cu șocurile, iar semnalele de alarmă privind creșterea economică mondială devin tot mai multe.
Mai grav este că autorităților le lipsesc mijloacele necesare pentru a-și proteja economiile de șocurile neașteptate după ani cu dobânzi ultrareduse și injecții masive de lichiditate pe piețe.
O analiză a firmei de asigurări de credit Euler Hermes întărește avertismentul Moody’s. Țările emergente se confruntă se confruntă cu o creștere fără precedent a numărului de companii care intră în faliment. Numărul de astfel de cazuri din țările în curs de dezvoltare a explodat cu 12% anul acesta, după o creștere de doar 1% în 2014. În 2016, creșterea va fi de 4%, scrie Le Monde. Motivul: schimbarea polilor economici. Dacă între 2008 și 2013 statele emergente au crescut mai puternic decât cele dezvoltate, astăzi ele se află în centrul unei furtuni economice și financiare declanșate în parte de politicile monetare ale celor mai puternice bănci centrale. „După ani de pasiune pentru aceste țări cu creștere puternică, a venit timpul să privim realitatea în față“, a explicat Ludovic Subran, economist-șef al Euler Hermes. În special China este lovită de acest vânt al schimbării.
Dacă ideea că Rezerva Federală americană va începe în decembrie să majoreze dobânzile de referință pentru finanțare a fost întărită chiar de oficialii instituției, cea că BCE va reduce și mai mult dobânzile la depozite, deja negative, este întărită de o analiză a Reuters. Aceasta arată că în rândul membrilor consiliului de politică monetară al băncii centrale a zonei euro se formează un consens în sensul aducerii și mai adânc în teritoriu negativ a dobânzii percepute pentru depozitele constituite acolo de băncile comerciale. Această măsură va stimula inflația acum când scăderea prețurilor riscă să devină periculoasă pentru companii și duce la deprecierea euro, ceva binevenit pentru exporturile unor țări precum Italia, Franța sau Spania, care au nevoie de orice plus de competitivitate posibil.
Strategii băncii americane Goldman Sachs, una dintre cele mai influente de pe Wall Street, văd deja euro mai aproape de paritate cu dolarul.
„Credem că deprecierea euro, deja vizibilă, este consecința divergenței dintre Fed și BCE. Cum Fed se pregătește să majoreze dobânzile, ratele din zona euro sunt ținute jos de relaxarea politicii de către BCE. Ca pe celelalte piețe unde relaxarea politicii este substanțială, de exemplu în Suedia și Japonia, ratele din zona euro nu reacționează la creșterile accentuate ale dobânzilor din SUA“, spun analiștii de la Goldman.
Ei se așteaptă ca un euro să ajungă să fie tranzacționat cu 1,05 dolari până la ședința BCE din decembrie și ca aceste două monede să ajungă la paritate până la sfârșitul anului. Ieri, moneda europeană costa 1,07 dolari. Oricât de bine ar face în zona euro măsurile neconvenționale de politică monetară, acestea destabilizează sau distorsionează economiile vecine. Abundența de bani ieftini creată de președintele BCE Mario Draghi produce intrări masive de capital în țări precum Cehia, Elveția și Suedia.
Monedele acestor țări se apreciază, erodând competitivitatea exporturilor, iar eforturile guvernelor și băncilor centrale de a aduce inflația sub control sunt îngreunate. Politici monetare și mai laxe sunt în cărți chiar și pentru țări unde creșterea economică este puternică, iar piețele de active se supraîncălzesc, notează Bloomberg.
Migrarea cashului a avut efectul, deloc nedorit de BCE, de a ajuta euro să coboare în raport cu forintul maghiar, zlotul polonez, coroana cehă și coroana suedeză. Confruntată cu astfel de presiuni, banca centrală a Elveției a fost nevoită să renunțe în ianuarie la a mai ținje legat francul de euro. Costurile erau prea mari.
În aceste condiții, UBS avertizează că piața imobiliară elvețiană este riscantă. În Suedia, prețurile activelor imobiliare au crescut cu aproape 50% din 2009, iar PIB-ul crește de două ori mai rapid decât în zona euro. Cu toate acestea, banca centrală ar putea fi forțată să relaxeze și mai mult politica monetară. Nu sunt excluse intervențiile pe piața valutară.
Și în Danemarca s-ar putea să fie nevoie de intervenția băncii centrale pentru ca moneda națională să reziste în continuare legată de euro. Acolo, șomajul este de 4% iar prețurile apartamentelor au crescut cu 10% în ultimul an. Banca centrală și-a epuizat arsenalul de politici convenționale.
În Cehia, dobânda de referință este la 0,05% încă din 2012, iar economia va crește, potrivit estimărilor, cu 4,7% anul acesta. Însă banca se chinuie să amâne momentul în care va renunța la nepopulara ancorare a coroanei cehe de moneda unică europeană.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu