În București există o sucursală bancară la fiecare doi pași, în timp ce londonezii nu au avut nevoie de o astfel de expansiune. Ce spun analiștii?

Bulevardul Nerva Traian, una dintre cele mai aglomerate artere ale Capitalei cu bănci. Garanti, OTP, Alpha Bank, CEC Bank, UniCredit, Credit Europe sunt doar câteva nume dintre băncile care au ales să-și deschidă unități teritoriale pe acest bulevard, în capătul căruia sălășluiește Casa Poporului, simbolul unei economii care pentru mulți ani a deviat în tranziție. De altfel, tocmai finele unui sistem politic și începutul perioadei contemporane (cea postdecembristă) au dat naștere unei curse a bancherilor pentru cotă de piață și cifră de afaceri, ceea ce a adus la o acoperire accelerată a țării cu sucursale bancare.

Marile bulevarde londoneze sunt aproape lipsite de sucursale bancare. Doar ATM-uri. Foarte rar, HSBC sau Barclay’s au unități teritoriale pe străzile britanice întrucât companiile își plătesc angajații pe card (unele companii din România încă dau banii în mână angajaților), înregis­trân­du-se și un element de penetrare ridicată a culturii financiare.

„Concluzia băncilor a fost că România are un grad foarte scăzut de bancarizare și atunci a fost lansată o «cursă» de acoperire a țării cu sucursale de bănci - băncile luptau și pentru cotă de piață și cifră de afaceri în acea perioadă. Odată ce decizia de a deschide sucursale a fost luată de câteva bănci impor­tante, toate ce­lelalte au urmat și astfel a pornit o «cursă a banca­rizării»“, explică analistul economic Dragoș Cabat. El face referire la faptul că numărul mare al sucursalelor bancare (dar în scădere impor­tantă față de anii 2007-2008) este determinat de interpretarea greșită a statisticilor privind gradul de bancarizare în România (adică numărul de sucursale ale băncilor la mia de locuitori și creditul mediu/persoană).

În ultimii ani, principala modalitate prin care bancherii și-au redus costurile a fost reducerea numărului de sucursale și de angajați, un model pe care bancherii nu îl mai consideră viabil. Cele 40 de bănci locale (acum 36) aveau în decembrie anul trecut 5.330 de sucursale, în scădere cu 2.000 de unități față de vârful atins în 2008. Numărul angajaților s-a redus în același interval de timp cu 10.000 de persoane și a ajuns la aproximativ 50.000 de angajați.

Cele mai mari zece bănci locale au disponibilizat în ultimii șase ani 8.000 de angajați, dar cheltuielile cu personalul au rămas la același nivel (de peste 3 mld. lei), o strategie care arată competiția acerbă pentru oameni din piață, băncilor fiindu-le mult mai ușor să ia personal deja pregătit de la concurență, pe un salariu puțin mai mare, decât să angajeze absolvenți.

Analistul economic Aurelian Dochia spune că extinderea pe care a luat-o în România rețeaua de retail (agenții care se adresează persoanelor fizice și micilor firme) este determinată de mai mulți factori cum ar fi concurența dintre bănci pentru vizibilitate și cotă de piață. Iar prezența fizică prin agenții și sucursale ajută la stabilirea prezenței în conștiință publicului.

„Mulți clienți preferă interacțiunea directă cu personalul bancar, care îi poate ajuta și îndruma. În plus, pentru clienți apropierea de casă este un criteriu important de alegere a băncii cu care lucrează, astfel că băncile încearcă să mențină agenții aproape de clienți. Există foarte multe persoane în vârstă care nu interacționează bine cu sistemele automate (ATM-uri și alte dispozitive) și cu atât mai puțin cu tranzacțiile onlineî. în sfârșit, trebuie ținut seamă și de faptul că în România, costul de operare pentru o agenție bancară nu este atât de ridicat precum în Londra, astfel că o bancă își poate permite să deschidă mai multe agenții, adaugă Dochia.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Liviu Popescu