Băncile italiene sunt supraîndatorate, suferă de o toxiinfecție gravă cu credite neperformante și au fost prinse că și-au mințit clienții, oameni de rând, pentru a le lua banii.The Guardian, o publicație din Marea Britanie, crede că problemele ce dospesc fără zgomot în sistemul bancar italian se pot transforma într-un pericol mai mare pentru Europa decât Brexitul sau chiar Grexitul.
Creditele toxice brute – sau „sofferenze”, acele împrumuturi care probabil nu vor fi rambursate niciodată - din portofoliile băncilor italiene au crescut de la 196 miliarde de euro în februarie la 197 miliarde de euro în martie, potrivit Reuters.
Sistemul are credite neperformante, cu întârzieri la plată, de 360 mld. euro. La opt ani de la izbucnirea crizei financiare mondiale, Italia are de luat decizii care „vor influența nu doar viitorul sistemului bancar italian, dar și pe al celui european“, preconizează analiștii băncii Berenberg. Scandalurile, reputația pătată, dobânzile negative, rezultatele financiare slabe fac ca în general 2016 să fie un un an dur pentru băncile europene (inclusiv pentru Berenberg, una dintre cele mai vechi bănci germane, dar a cărei reputație este afectată de scandalul de evaziune fiscală Panama Papers).
Un indice al acțiunilor unui număr de 600 de bănci europene a scăzut cu 22% de la începutul anului, semn că investitorii se feresc de bănci. Indicele băncilor italiene s-a retras cu 35%. Acțiunile UniCredit, cea mai mare bancă italiană, s-au prăbușit cu 40%.
Pentru un plan de salvare, Matteo Renzi s-a inspirat din mitologia greacă. Un fond de 4,25 mld. euro creat pentru asistarea financiară a băncilor cu probleme a primit numele Atlante, de la Atlas, zeul condamnat să poarte cerul pe umerii săi. Numele în sine arată munca herculeană a acestuia. Italia are peste 500 de bănci și mai multe sucursale bancare decât restaurante. Italia este a treia economie ca mărime a zonei euro și a rămas în urmă cu revenirea economică.
Mediul de afaceri pentru bănci este îngreunat și de politica monetară a BCE, care a dus dobânzile la cele mai mici niveluri din istorie.
Împrumuturile cu probleme reprezintă 18% din credite, de trei ori media din UE. Spre deosebire de crizele care au lovit Spania și Irlanda, situația nu are drept cauză o febră a creditării pentru doparea unei bule imobiliare, ci neadaptarea la condițiile dificile de afaceri, accentuate de anemia economiei.
Pentru că a așteptat prea mult, Italiei îi este greu să copieze soluția Spaniei, care în 2012 și-a creat o bancă rea (bad bank) pentru administrarea creditelor imobiliare toxice. Între timp, UE a schimbat regulile privind ajutorul de stat.
„Acum sunt reguli UE mai stricte, în care achizițiile de credite neperformante de către o entitate publică ar declanșa un <
Aceste reguli noi cer deținătorilor de obligațiuni și, mai important, deponenților, să-și asume 8% din pasive înainte ca orice fond guvernamental să poată fi folosit pentru salvarea băncilor printr-un bail-in, scopul fiind evitarea folosirii banilor din buget. Punerea la plată a deponenților poate echivala cu un dezastru politic pentru orice guvern. Chiar înainte de Crăciun, și înainte de schimbarea regulilor UE, Italia a acționat pentru a evita ca deponenții băncilor Banca Etruria, Banca Marche, CariFerrara și CariChieti să fie obligați să suporte pierderi. În schimb au fost puși la plată creditori, deținători de obligațiuni – clienți de retail, oameni simpli care și-au investit economiile în titluri vândute lor de bănci. Reacția acestor persoane a fost dură. Premierul Renzi a fost acuzat că a executat un „suicid la nivel de stat” când un pensionar care a pierdut 110.000 de euro în obligațiuni vândute de Banca Etrutia s-a sinucis.
Renzi a decis să atace problema pe trei direcții: fondul de rezervă Atlante, care poate cumpăra și datorii cu probleme, un plan care permite băncilor să împacheteze credite neperformante în obligațiuni garantate de stat (aceasta pentru a atrage cumpărători), și grăbirea procesului de repunere în proprietate, care în prezent poate dura și 15 ani.
Primul test al Atlante a fost săptămâna trecută, când a fost forțat să care o povară mai mare decât s-a anticipat preluând controlul Popolare di Vicenza, a opta bancă în funcție de mărime din Italia. O majorare de capital de 1,5 miliarde de euro executată Vicenza prin vânzare de acțiuni s-a soldat cu eșec din cauza neparticipării investitorilor. Atlante a intervenit pentru ca Unicredit să nu fie nevoită să plătească singură totul. Unicredit era așteptată să garanteze majorarea de capital. „Instituția bancară care a garantat inițial emisiunea ar fi fost nevoită să consolideze Vicenza sau, mai grav, am fi avut un bail-in”, spune Filippo Alloatti, analist la Hermes.
Unicredit a contribuit cu 800 de milioane de euro la Atlante. Profitul net al băncii s-a redus cu o cincime la începutul acestui an din cauza costurilor de restructurare din Italia și Austria, notează Financial Times.
Legat de felul în care clienții de retail, deponenții mărunți, au ajuns să fie creditorii băncilor italiene cu probleme, o anchetă a găsit că managementul de top al Banca Etruria a instruit personalul să vândă clienților obligațiuni riscante, de rang inferior. Titlurile le-au fost recomandate ca fiind active sigure, așa cum sunt obligațiunile obișnuite și titlurile de trezorerie, scrie Corriere della Sera. Ancheta se concentrează pe doi executivi. Dovezile au fost găsite în emailuri trimise de acești executivi managerilor de sucursale. Banca a recurs la o astfel de tactică pentru că avea mare nevoie de capital. Corriere della Sera scrie că această nevoie de bani a fost rezultatul managementului dezastruos din partea diferitelor boarduri, prin care s-a perindat și Pierluigi Boschi, tatăl ministrului reformelor Maria Elena Boschi.
Noul ministru de finanțe Pier Carlo Padoan a recunoscut că bănci precum Banca Etruria nu au făcut clar deponenților că obligațiunile erau mai riscante decât depozitele .
Băncile sunt o problemă foarte sensibilă pentru guvernul italian doarece sunt creditori importanți ai statului.
0 comments :
Trimiteți un comentariu