„Problema nu sunt doar creditele neperformante. Băncile italiene nu au credibilitate pe piețe. Nu poți minimaliza problemele ani la rând și să mai fii crezut".Cu un astfel de avertisment, venit de la un specialist în bănci tocmai din America, nu este de mirare că oficiali europeni de cel mai înalt rang cer ajutor pentru băncile italiene. Acțiunile lor au scăzut cu o treime în două săptămâni, după Brexit – „scânteia din depozitul de benzină“, după cum spune Luigi Zingales, profesor de finanțe și antreprenoriat la Chicago Booth University School of Business.
Problemele băncilor italiene fac deja să se vorbească despre Italia ca despre următorul focar de criză al Europei. Iar analiștii spun că greul urmează să vină: pe 29 iunie Autoritatea Bancară Europeană va publica rezultatele unor teste de stres, iar pentru octombrie este programat un referendum privind o reformă constituțională în Italia – testul de încredere pentru premierul italian Matteo Renzi într-o țară în care populația deține obligațiuni emise de bănci.
Dacă Brexitul a cauzat mult fum, testele de stres vor aduce material cu potențial exploziv.
„Atunci se va vedea clar“ situația, spune pentru Financial Times un oficial european. Acestea ar fi primele teste de stres bancar mai importante de după cele din octombrie 2014, pe care l-au picat nouă bănci italiene.
Monte dei Paschi di Siena, a treia bancă în funcție de mărime din Italia, s-a plasat atunci pe ultimul loc. Acum Monte dei Paschi este una dintre băncile europene bombardate cel mai puternic de investitori pe burse. Analiștii se așteaptă din nou la rezultate slabe în teste care vor arăta un deficit serios de capital. Analiștii de la Morgan Stanley au calculat că banca italiană ar avea nevoie de capital suplimentar de 2-6 miliarde de euro.
Problema este, spun bancherii, că Italia trebuie să recapitalizeze mai multe bănci, nu doar Monte dei Paschi. Analiștii estimează că UniCredit, cea mai mare bancă italiană și una cu anvergură internațională, ar avea nevoie de 10 miliarde de euro. Cesena și Rimini, instituții de credit mai mici, locale, au deficite de capital de sute de milioane de euro. Nu este clar dacă și Vicenza și Veneto Banca vor avea nevoie de injecții de capital. Sunt îngrijorări că niciuna dintre aceste bănci nu va putea strânge prin forțe proprii aceste fonduri. În aprilie, Vicenza a încercat să atragă capital de 1,5 mld. euro cu garanții de la UniCredit – nu a găsit clienți.
Eșecul a pus în pericol nu doar Vicenza, ci și UniCredit, ceea ce l-a forțat pe Renzi să vină cu un fond de salvare de 4,25 de miliarde de euro, capitalizat de bănci italiene printre care Monte dei Paschi, pentru cumpărarea de acțiuni Vicenza și ajutarea UniCredit. Atlas, fondul de salvare, este prea mic pentru misiunea pe care o are și mulți analiști spun că aceasta nu face decât să complice situația, legând soarta băncilor sănătoase italiene de cele mai slabe verigi ale sistemului.
De rezolvarea a ceea ce începe să pară o nouă criză bancară depinde supraviețuirea politică a reformatorului Renzi, cândva lupul tânăr și plin de încredere și energie al politicii europene. Din interiorul țării vin presiuni pentru salvarea cu orice preț a băncilor, chiar dacă aceasta ar însemna un conflict deschis cu UE. Între o jumătate și o treime din obligațiunile subordonate (creditorii nu au rang preferențial) de 60 de miliarde de euro emise de băncile italiene sunt deținute de 60.000 de investitori de retail.
Ei dețin obligațiuni subordonate de cinci miliarde de euro doar la Monte dei Paschi – banca este încă, după o restructurare severă, cel mai mare angajator în orașul de origine.
Noile reguli bancare ale UE cer ca acești investitori să plătească pentru bailout-ul băncii înainte ca statul să poată interveni cu bani de la buget.
De asemenea, cei mai proeminenți deținători de obligațiuni guvernamentale italiene sunt băncile, totodată principala sursă de creditare pentru companiile mici și medii din această țară. IMM-urile participă cu 70% la economie. Cu un model tradițional de business (credite finanțate din depozite), băncile italiene au legături puternice cu comunitățile locale și cu politicieni, cu biserica catolică și cu media. Monte Paschi este banca democraților de centru-stânga – partidul lui Renzi.
Alte state cu probleme în sistemul bancar au acționat din timp, înființând ceea ce se cheamă „bad bankâ, o instituție care se ocupă cu administrarea creditelor neperformante (în valoare de 360 de miliarde de euro în sistemul italian). Roma, cu rezistența ei istorică la reforme, nu s-a grăbit.
„Există tentația de a-i folosi pe bunica și pe bunicul ca scuză pentru salvarea familiilor mai bogate și a altor creditori care chiar n-ar avea nevoie de protecțieâ, crede Nicolas Véron, analist la think-tank-ul Bruegel. „Având în vedere reacția lentă și retorica anti-UE, autoritățile italiene nu ar trebui să se aștepte la favoruri specialeâ (din partea autorităților UE – n.r.).
Totuși, un guvern european cere ajutor pentru băncile italiene – cel al Franței, o altă țară care întâmpină probleme cu implementarea reformelor și cu lideri politici în pericol să cadă din grațiile populației.
Autoritățile europene ar trebui să manifeste solidaritate cu eforturile Italiei de a reface încrederea în sistemul banar al Italiei, a declarat ieri ministrul francez de finanțe Michel Sapin.
Comentariile sale vin după ce săptămâna trecută guvernatorul băncii centrale europene Ignazio Viscoa afirmat că sistemul bancar italian ar putea avea nevoie de intervenție din partea statului în condițiile în care investitorii, îngrijorați de împrumuturile neperformante ale băncilor italiene, se grăbesc să scape de acțiunile acestora, scrie Market Watch.
„Guvernul italian ia măsurile necesare pentru a reconstrui încrederea în întregul sistem bancar italian. Cred că este de datoria noastră să arătăm solidaritateâ, a spus ministrul Sapin.
Monte dei Paschi di Siena este cea mai veche bancă din lume și cea care ar putea aduce Italia și zona euro în criză. Instituția de credit ocupă locul trei ca mărime în sistemul bancar italian
0 comments :
Trimiteți un comentariu