În doar două săptămâni, ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, atacul de la Nisa și puciul eșuat din Turcia au accelerat parcă timpul istoric, arătând că pacea nu este ireversibilă.Vineri noaptea și sâmbătă dimineață, în timpul celor 6-7 ore de incertitudine din Turcia, mulți oameni din țările din Balcani se întrebau poate dacă luni urmau să meargă nu la birou sau în fabrici, ci în cazărmi. Probabil este cea mai gravă criză de securitate din zonă din ultimii 25 de ani.
Toate datele arată că la nivel geopolitic sunt acumulate tensiuni uriașe între marile puteri ale lumii și după aproape trei decenii “cărțile” trebuie refăcute. Singura problemă este cum or să fie refăcute, cine și unde cedează, cine și unde apucă.
Noutatea este că astăzi încep să fie puse pe masă piese din ce în ce mai mari – doborârea unui avion rus în Siria anul trecut a fost un pion, astăzi probabil că sunt puși cel puțin caii și nebunii în joc.
Multe întrebări se ridică după lovitura de stat eșuată de la Istanbul: cum de nu a fost capturat Erdogan, cum au defectat tancuri și avioane NATO fără reacție de la sediul NATO de la Bruxelles, cum de erau listele cu mii de persoane de arestat gata alcătuite. Apoi, destul de suspectă incidența acestei lovituri imediat după înțelegerea anunțată de Recep Erdogan, președintele Turciei, cu Rusia și Israel. În plus, nu te poți gândi la succesiunea căderilor guvernelor – prin revolte populare sau insurecție armată – din țările arabe din ultimii cinci ani, care în sfârșit iată că a încercat să cuprindă și „nuca“ cea mai tare.
Nu se cunosc răspunsurile, dar din ce se vede tensiunile sunt la cote foarte înalte. Importante sunt aici însă trendurile de adâncime, schimbările inexorabile care își vor face loc și în făgașe instituționale și politice sub o formă sau alta.
Din punct de vedere economic, emergența Turciei din ultimele trei decenii este netăgăduit. Este o țară care și-a făcut loc aici, la marginea Europei, în aceeași perioadă cu China în Asia, adică între 1980 și 2015, în prim-planul economiilor mondiale.
Trebuie subliniat că aceasta este exact perioada de declin (cel puțin în anii ‘80) al fostei URSS și a țărilor din CAER, care au revenit la creștere abia din 2000 încoace, între 1980 și 2000 fiind practic două decenii de crize economice succesive în zonă.
Chiar dacă are astăzi doar un PIB de 700 - 800 miliarde $, de patru ori mai redus decât al Marii Britanii și cinci ori mai redus decât al Germaniei, este cea mai mare economie de la confluența Europa - Asia și reprezintă punctul de greutate al zonei, fiind inclusiv platforma de business a Europei spre spre zona islamică. Este ușor de imaginat ce presiune simte Bulgaria, o țară cu 7 milioane de locuitori și 50 miliarde $ PIB sau chiar Grecia, o țară cu 10 miloane de locuitori și 230 miliarde $ PIB, de la vecinul de mai la sud.
Ceea ce izbitor este însă ritmul de creștere “de tip chinezesc” din ultimele două - trei decenii. În 1960, PIB-ul Turciei în valoare nominală era de 8 mld. $ în banii anului 1960, adică 8% din PIB-ul de atunci de circa 100 mld. $ al Marii Britanii. Astăzi, PIB-ul Turciei este un sfert din PIB-ul Marii Britanii, deci puterea economiei turce a crescut în această perioadă relativ la evoluția economiei mondiale de trei ori.
Turcia este de fapt expresia economică cea mai puternică a creșterii demografice din zona musulmană, din Asia Mică și nordul Africii, din ultimii 50 de ani. Turcia avea 27 milioane populație în 1961, iar astăzi are 76 milioane. În 1961 populația Marii Britanii era de 60 milioane, astăzi este de 76 milioane.
Creșterea demografică a fost în perioadă la fel de puternică și în Egipt, care și-a cvadruplat populația, și în alte state africane, dar în cazul Turciei apartenența la NATO încă din 1952, parteneriatul de trimitere a emigranților în Germania, școlile străine instalate din lunga influență occidentală și procesul de industrializare au propulsat-o într-o putere economică astăzi.
În 1970 România trimitea fabrici de ciment la cheie și construia baraje și rețele de curent în Orient, astăzi turcii sunt patroni pe producția de rulmenți la Bârlad și pe cea de frigidere la Găești. Istoria arată că puterea economică și-a cerut întotdeauna, mai târziu sau mai devreme, dreptul politic. Ieșirea Marii Britanii din UE ridică mari, mari întrebări și asupra alianțelor militare și politice și este fără îndoială strâns legată de încercarea de lovitură de stat din Turcia.
La urmă, chestiunea la care trebuie să se răspundă este următoarea: dacă cetățenii Marii Britanii nu au mai fost dispuși să achite nota de plată a securității economice și sociale a Estului, vor mai fi dispuși în continuare să achite nota de plată a securității politice a Estului?
0 comments :
Trimiteți un comentariu