„Italia este mama tuturor pericolelor sistemice“, scrie George Friedman, fondatorul celebrei firme de informații Stratfor. „Cea mai mare durere de cap a Europei este Italia“, notează un alt comentator. Portugalia s-a pus în poziția de a asigura că va face în așa fel încât să nu ajungă să ceară un nou bailout internațional, iar despre Grecia economistul american Paul Krugman spune că acestei țări i-ar fi mai bine în afara zonei euro.Valului de date economice dezamăgitoare din ultimele săptămâni i se adaugă acum, odată cu trecerea calmului varii, avertismentele unor casandre cu priză mare la public, semn că liderii zonei euro mai au mult de muncă pentru a reclădi sustenabil încrederea în uniunea monetară șubrezită de crize.
Încrederea analiștilor și investitorilor germani este surprinzător de slabă în septembrie, arată indicatorul institutului de cercetare ZEW, ceea ce sugerează că perspectiva celei mai mari economii europene rămâne umbrită de incertitudini cu toate că îngrijorările privind impactul Brexitului s-au mai domolit, scrie Reuters. Indicatorul ZEW privind așteptările pentru următoarele șase luni a stagnat la 0,5 puncte, în timp ce analiștii intervievați de Reuters se așteptau să crească la 2,5 puncte. Spre comparație, media pe termen lung este de 24,1 puncte.
Jennifer McKeown, analist la Capital Economics, spune că este îngrijorător că încrederea nu își revine. „Faptul că indicele are o valoare pozitivă atât de mică demonstrează că doar o majoritate îngustă a investitorilor crede că condițiile economice din Germania se vor îmbunătăți în următoarele șase luni“, a spus McKeown.
Datele Eurostat arată de ce investitorii nu au motive de optimism. Producția industrială a zonei euro a scăzut accentuat în iulie, atât în ritm lunar cât și anualizat, un semn că revenirea economică a țărilor din uniunea monetară nu va prinde prea curând forțe noi.
Nici datele macroeconomice nu sunt încurajatoare, iar ultima țară care dezamăgește este Italia. Guvernul de acolo și-a redus proiecția de creștere economică pentru acest an de la 1,2% la 0,8-0,9%. O creștere mai slabă ar îngreuna eforturile Romei de a reduce datoria publică a țării, mai mică, în zona euro, doar decât cea a Greciei, potrivit The Wall Street Journal.
Italia îl îngrijorează pe George Friedman, fondatorul Stratfor. El atrage atenția, într-o analiză publicată de Forbes, că Italia este în criză de cel puțin opt luni, deși presa mainstream a recunoscut aceasta abia în iulie. Criza nu are nimic de-a face cu Brexitul, deși cei care se opun Brexitului susțin că are. Dacă britanicii ar fi votat să stea în UE, criza din Italia s-ar fi acutizat oricum, spune Friedman. Nivelul ridicat al creditelor neperformante a devenit o problemă încă dinainte de Brexit.
Este clar că în economia italiană nu poate fi găsit nimic care să reducă acest nivel. Doar o îmbunătățire dramatică a stării economiei ar face posibilă rambursarea acestor împrumuturi. Iar economia europeană nu se poate îmbunătăți suficient de mult și de rapid pentru a-i ajuta pe italieni. Băncile au preferat să contabilizeze creditele ca fiind neperformante când acestea sunt în default, ascunzând astfel realitatea. Până la 17% din creditele din Italia nu vor fi plătite. Aceasta va zdrobi finanțele băncilor, iar șocurile nu se vor simți doar în Italia.
Creditele italiene sunt împachetate și revândute, iar băncile italiene iau credite de la alte bănci europene. La rândul lor, băncile europene s-au împrumutat punând garanție activele băncilor italiene. Deoarece Italia este a patra economie ca mărime din UE, acest lanț reprezintă „mama tuturor pericolelor sistemice din Europa“, scrie Friedman.
Singurul mod în care sistemul bancar poate fi ajutat este printr-un bailout guvernamental. Problema este că Italia este și membră a zonei euro, nu doar a UE, iar aceasta înseamnă că îi este limitată puterea de a ieși din criză tipărind bani. Apoi, legislația UE face dificil pentru guverne să salveze bănci.
UE are un concept numit „bail-in“, care înseamnă că deponenții și creditorii băncii își vor pierde banii, așa cum s-a întâmplat în Grecia și Cipru. Bail-in-urile duc la retragerea depozitelor din bănci. Roma vrea să se asigure că deponenții nu-și pierd banii. O hemoragie bancară ar fi garanția colapsului. Un colaps ar alunga guvernul de la putere și ar da Mișcării Cinci Stele, un partid eurosceptic, o șansă bună de a ajunge la guvernare.
Regulile de bail-in există doar pentru că Berlinul nu vrea să salveze sisteme bancare folosind banii nemților. Sentimentul antieuropean din Germania este deja în creștere, dovadă fiind ascensiunea partidului Alternativa pentru Germania. Nemții nu vor să plătească pentru iresponsabilitatea altora. Astfel că mâinile guvernului german sunt legate. Nu poate accepta un sistem paneuropean de asigurare a depozitelor deoarece ar pune în pericol bani nemțești. Și nici nu poate permite tipărirea în exces de euro. Aceasta ar însemna pentru nemți tot o cheltuială suplimentară. Italienii nu pot decât să încerce să rezolve problema ignorând regulile UE, ceea ce și fac acum.
O altă criză economică europeană dospește. Germania își realizează aproape jumătate din PIB din exporturi. Disciplina nemților nu poate ascunde că prosperitatea lor depinde de capacitatea de a exporta. Iar această capacitate depinde de cererea venită de la clienții lor.
Germania exportă puternic în UE, iar criza italiană poate cauza o criză bancară paneuropeană. În această situație exporturile nemțești s-ar reduce drastic, afectând economia și ducând la creșterea șomajului. Logic ar fi ca nemții să încerce cu disperare să evite un default italian. Însă cancelarul Angela Merkel nu este nerăbdatoare să-i anunțe pe nemți că economia lor depinde de bunăstarea italienilor.
Însă companiile germane știu de unde vine pericolul. Producția germană de bunuri capitale pentru alte procese industriale a scăzut cu 4% luna trecută. Producția de bunuri de larg consum a crescut cu doar 0,5%.
Consumul german nu poate acoperi un gol cât o jumătate din PIB. În plus, FMI a anunțat recent că Deutsche Bank, cea mai mare bancă germană, este cel mai mare contributor individual la riscurile sistemice din lume. Un val de defaulturi în Europa ar lovi dur Deutsche Bank.
Însă pericolul real pentru economia germană este o recesiune în SUA. Recesiunile sunt evenimente ciclice normale necesare pentru menținerea eficienței economice prin înlăturarea afacerilor ineficiente. SUA intră în recesiune cam o dată la sașe - șapte ani. Indicatorii de pe piațe sugerează că recesiunea nu va veni în 2016, dar poate veni în 2017.
Având în vedere stagnarea din Europa, Germania și-a orientat exporturile către alte zone, mai ales spre SUA. Dacă SUA întră în recesiune, cererea pentru produse nemțești, printre altele, se va reduce. În cazul Germaniei, o scădere de 1% a exporturilor înseamnă o diminuare cu aproape jumătate de procent a PIB-ului. Cum creșterea economică a Germaniei este slabă în procente, o astfel de reducere ar putea însemna recesiune și șomaj ridicat. O recesiune în SUA ar lovi nu doar Germania, ci și restul Europei. Multe țări exportă în SUA, fie direct fie producând componente pentru produse germane sau britanice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu