„Am ajuns în India după o recomandare făcută de un om cu care nu m-am întâlnit niciodată față în față. Cred că era project manager și la un moment dat i-a povestit un indian că vrea să deschidă în Bangalore o filială a firmei la care lucram atunci. Și m-a recomandat pe mine. I-a zis: «E un român în Jucu, se ocupă de clădirea Nokia, ia-l pe el»“, povestește Tudor Marchiș, un tânăr care a plecat în urmă cu cinci ani în India să pună pe picioare o companie de facility management și a ajuns acum la 1.500 de angajați și 4 milioane de metri pătrați de birouri în administrare.Firma pe care o conduce, Thermo Control Services and Expertise, asigură activități de facility, property și energy management pentru Embasy Group, un dezvoltator care deține în lume milioane de metri pătrați de birouri închiriate firmelor din industria IT din Bangalore, oraș denumit și Silicon Valley de India.
Tudor Marchiș a fost primul angajat al firmei, în iulie 2011, iar primul contract câștigat, în același an, a fost pentru o clădire LG de 30.000 mp, pentru care a fost responsabil de toate operațiunile de întreținere tehnică, curățenie generală, exterioare, peisagistică, parcări și servicii.
Pentru Tudor Marchiș, drumul de la Jucu în Bangalore a început însă în 2007, când a ajuns să lucreze la Cluj pentru firma Thermo Control din Ungaria, fiind responsabil de o serie de proiecte de administrare automatizată a clădirilor, inclusiv de cea deținută atunci de Nokia, la Jucu.
„Apoi, prin networking, m-a recomandat cineva. Eu eram la pescuit în Delta și m-a întrebat proprietarul firmei, din Budapesta, dacă începem în India sau nu. Și am zis, hai. Așa că în iulie 2011, imediat după nuntă, am plecat cu soția în India“.
Despre experiența indiană Tudor Marchiș spune că există o diferență culturală care te lovește la început, dar te obișnuiești treptat, dacă pornești la drum cu mintea deschisă și fără prejudecăți. În plus, economia locală merge foarte bine, iar contractele se obțin ușor.
„Dobânda la depozitele bancare e 9%, pe credite e 15%. E multă economie neagră în India. Nu e genul de economie împinsă de credite bancare, pentru că ei au bani acasă. Unul dintre șoferii firmei, de exemplu, are 3 kg de aur în casă, dar stă în chirie. Și mulți fac așa. Toți țin aur în casă“.
Spre deosebire de România, băncile din India au servicii de amanet, așa că mulți angajați duc aur la bancă și cer bani. „Dacă duci banii înapoi în 30 de zile, îți dau aurul înapoi“.
Mare parte din economia indiană, mai ales pe zona de imobiliare, este susținută de investitorii străini, mulți din sectorul de IT. Practica locală este ca grupurile internaționale să încheie contracte direct cu constructorii, pentru clădiri de birouri cu anumite specificații. Prețurile negociate sunt de obicei 10 dolari/mp de birouri și 4 dolari/mp parcarea.
„Dezvoltatorul de birouri trebuie să se ocupe în India de toate aspectele legate de apă, canalizare, curent, toate sunt gândite individual pe fiecare proiect. Apa trebuie reciclată. Și ai nevoie de generatoare pe fiecare clădire pentru că vara 2-3 ore pe zi se oprește curentul. Eu, de exemplu, am 30 de secunde să trec pe generatoare 26 de clădiri din parcul de birouri pe care îl administrez“.
Unul dintre cele mai interesante aspecte ale experienței indiene a fost pentru Tudor Marchiș să descopere cum își poate motiva angajații, într-o societate în care individul are rareori putere de decizie și în care multe dintre alegerile legate de viața de familie sau profesională sunt luate de familie. „ I-am încurajat să greșească și le spun mereu să ia decizii și să facă greșeli“.
Pentru administrarea firmei, el discută direct cu 18 oameni din zona de management și încă 40 de ingineri.“Angajații care sunt mai jos nu știu engleza și nu discut cu ei“.
Comparativ cu România, viața este mai ieftină în India, costurile mâncării și ale întreținerii fiind mult mai reduse. „1000 de dolari e un salariu bun în India. Salariile sunt mai mari acolo și puterea de cumpărare e mai mare. Un coș de cumpărături de 150 de dolari este echivalent a 300-400 de dolari în România. Faci mai multe cu 150 de dolari.“
Totuși, managerul român subliniază și aspectele mai puțin plăcute ale societății indiene, ca de exemplu lipsa surselor de apă, o problemă care poate deveni extrem de gravă în următorii ani.
0 comments :
Trimiteți un comentariu