Multi observatori au fost surprinsi la sfarsitul saptamanii trecute de cresterea simtitoare apreturilor la bursa a actiunilor
marilor grupuri financiare europene. Indicatorul
Stoxx Bank
a crescut pana la
3%
, fiind cea mai mare crestere sectoriala din Europa. Principalele banci europene au celebrat cu sampanie
cresterile bursiere spectaculoase
de vineri, 8 decembrie: Deutsche Bank (Ă3,57% ), BNP Paribas (Ă4,1%), Crédit Agricole, (Ă4,28%), Banco Santander (Ă2,78%), Société Générale (Ă4,38%), ABN Amro (Ă5,67%), …
Dincolo de progresele inregistrate in negocierile dintre Uniunea Europeana si Marea Britanie in legatura cu Brexit, analistii au pus la baza acestui fenomen
inca o explicatie :
dupa aproape
doi ani de negocieri
cu manevre de culise si foarte mult lobby, liderii celor mai mari banci centrale din lume, au reusit sa ajunga de curand la un compromis asupra
noilor reglementari
Basel III,
ce vor avea un impact important asupra activitatii bancilor comerciale. Conform declaratiilor unor oficiali, acest acord
se vrea chiar definitiv
.
Dar ce a determinat aparitia Basel III? Ce teme au fost luate in discutie? Ce hotarari au fost luate de reprezentantii celor mai importante banci centrale din lume? Cat de « definitiv » poate fi un astfel de acord intr-o lume financiara ce isi cauta o noua identitate si este bantuita de incertitudini?
Criza din 2007-2008
a obligat regulatorii financiari ai celor mai importante economii din lume sa impuna bancilor noi reguli. Aceste reguli, realizate sub impulsionarea G20 si a Financial Stability Board, a plecat de la constatarea
cresterii activelor bancare
bilantiere si extrabilantiere (inclusiv produsele derivate), pe fondul
degradarii capitalurilor bancilor
si incapacitatii unei parti dintre acestea din urma de a face fata unei eventuale crize de
lichiditate
. S-a considerat astfel legitim ca bancile sa-si asume un nivel de capitalizare ce le-ar permite sa evite sa se imprumute de la state in cazul aparitiei unei noi crize.
In ultimii ani
negocierile au evoluat
insa si s-au concentrat mai mult pe
inasprirea regulilor
de definire, calculare si ponderare
a riscurilor
generate de activele bancare (RWA –
Risk Weighted Assets
), sub toate formele lor, de la creditele destinate persoanelor fizice, continuand cu finantarile IMM-urilor si terminand cu finantarile structurate sau produsele derivate. In acest context, una din masurile cele mai importante ale noului acord vizeaza
limitarea principiului de modelizare interna a calculului riscurilor de creditare
, ce permite practic fiecarei banci sa poata continua sa-si adopte propria sa
metodologie interna de evaluare a riscurilor de creditare
si sa o substituie astfel modelului standard de calcul al solvabilitatii. Abordarea va fi in acest caz mai putin « mecanica » si mai mult orientata catre due dilligence, ceea ce va obliga bancile catre o mai buna
cunoastere a propriei clientele
. Bancile ce aplica norme interne de evaluare a riscurilor vor avea o
limita minima de fonduri proprii
situata la cel putin 72,5 % din necesarul implementarii modelului standard. Trecerea la acest
prag de fonduri proprii
se va efectua progresiv (50% incepand cu 2022 pana la 72,5 % in 2027).
Riscurile operationale
(riscurile legate de procese interne, fraude, personal, sisteme informatice, catastrofe naturale, …) vor avea ca baza de analiza si evaluare cresterea veniturilor bancare si istoricul pierderilor inregistrate.
Anuntate initial drept un demers birocratic dur
destinat sa mai tempereze volatilitatea pietelor financiare si apetitul pentru risc al bancilor, Reglementarile Basel III par sa fie acum
mai putin rigide
decat se asteptau bancherii comerciali. Oficiali ai unor mari grupuri financiare internationale considera chiar ca noile reguli ar putea sa devina si
mai suple prin trecerea lor in Parlamentul European.
Pe de alte parte, termenul final lasat pentru implementare (anul 2027)
da suficient timp
bancilor pentru a se adapta la noul context.
Dar cresterea pretului actiunilor principalelor institutii financiare se explica in special prin faptul ca forma finala a Acordului Basel III
a facut sa dispara temerile
legate de majorarile de capital pe care bancile ar fi trebuit sa le realizeze din considerente prudentiale. Chiar si in contextul introducerii in reglementari a unei rezerve special dedicate riscului sistemic (buffer),
impactul noilor reguli
asupra indicatorului de solvabilitate al bancilor europene cu importanta in economie (grupuri financiare a caror activitate are o magnitudine sistemica) ramane insa limitat:
sub 1%,
conform analistilor. Pe de alta parte, bancile comerciale vor avea
10 ani
de acum incolo sa realizeze eventuale majorari de capital si vor putea face acest lucru relativ
usor
, printr-o trecere in rezerva a rezultatelor, fara a ameninta modul de distribuire a dividendelor.
Nu am vazut insa in Acordul Basel III
trimiteri sau solutii prudentiale referitoare la cel putin doua fenomene majore, ce vor transforma din temelii, in opinia mea, lumea financiar-bancara in urmatorii 5-10 ani:
situatia datoriilor suverane
ale tarilor occidentale si transformarea
modelului de business al bancilor
.
In legatura cu
datoriile suverane
, asa cum am scris deja (
http://www.zf.ro/opinii/datoriile-suverane-ale-occidentului-cat-mai-poate-dura-finantarea-consumului-tarilor-occidentale-bogate-cu-banii-economisiti-de-populatia-din-tarile-in-curs-de-dezvoltare-sau-sarace-15937839
),
n
iciodata, in afara perioadelor de razboi, cele mai puternice tari occidentale nu au fost lovite de un nivel de supraindatorare atat de mare
, ce supune unor riscuri enorme nu numai popoarele statelor respective, dar si o mare parte din umanitate. Conform estimarilor multor economisti,
datoria tarilor occidentale dezvoltate va continua sa creasca.
Daca se va mentine acelasi ritm, este posibil ca in 2050 sa se ajunga la un nivel de indatorare al tarilor occidentale dezvoltate de peste 250% din PIB. Acest nivel nu va fi sustenabil din punct de vedere economic. China va deveni in curand cel mai mare creditor mondial, depasind Japonia. Pe fondul acelorasi tendinte, in urmatorii 5-10 ani,
pietele isi vor pierde increderea
in capacitatea statelor occidentale de a-si gestiona propriile datorii suverane si atunci vor paria pe ruinarea acestora, ceea ce va duce la o crestere a costurilor de finantare externa, cu decalaje enorme intre tarile membre ale zonei euro. Este posibil ca
bancile
sa fie scoase drept « tap ispasitor » si unele dintre ele sa fie
nationalizate
.
Pe de alta parte, modelul de business al bancilor se transforma profund.
Pe masura ce rentabilitatea industriei bancare se diminueaza si nevoile clientilor se schimba, competitia va deveni si mai acerba. Aceasta lupta va implica toti actorii: bancile traditionale, bancile de nisa, precum si companiile non-bancare ce au penetrat piata serviciilor financiare utilizand modele de business ultra tehnologizate (FinTech).
Bancile cu
modele de business traditionale
se vor regasi intr-o situatie foarte delicata. Vor incerca sa isi pastreze pozitia si sa se adapteze noilor tendinte. Aproape toate marile banci universale vor pierde din cota de piata sau vor cauta noi modalitati de
consolidare
, chiar daca acest lucru se va face cu pasi marunti.
Dezvoltarile tehnologice
genereaza probleme de competitivitate pentru bancile traditionale. In curand, majoritatea clientilor bancilor vor fi “digitali din nastere”, oameni care au crescut in acelasi timp cu internetul si tehnologia digitala. Aceasta realitate va remodela profund sectorul serviciilor financiare. Produsele financiare sunt virtuale prin definitie, iar Internetul este cel mai bun canal pentru modelele de personalizare instantanee si distributie digitala. Tehnologiile moderne permit, de asemenea, implementarea de modele de business asociate cu noi forme ale tranzactiilor (solutii de plata, e-portofele), noi forme de servicii de intermediere (agregatori de servicii financiare, crowdfunding sau creditare peer-to-peer). Dezvoltarea retelelor sociale si a tehnologiilor si echipamentelor mobile joaca un rol major.
Pe de alta parte, expansiunea rapida a pietei creditelor de consum a avut ca rezultat aparitia
IFN
-urilor, ce sunt foarte active pe segmentul retail. Aceasta categorie include si companii provenind din
domenii non-bancare
(ex. companii de telecomunicatii, retail,…), actori ce dispun de tehnologie moderna, modele flexibile de management si luare a deciziilor, o veritabila integrare in canalele de comunicare la distanta si o capacitate superioara de a utiliaza baze de date pentru a veni cu oferte personalizate. Ele vor atrage cote semnificative din piata retail a bancilor, tendinta care va continua si in viitor.
Cea mai mare amenintare pentru bancile traditionale
vine deci din partea companiilor non-bancare ce au patruns pe piata serviciilor financiare. Acesti actori propun inovatii tehnologice, ofera clientilor modele si standarde de deservire diferite, nefiind la fel de limitati de reguli precum bancile traditionale.
Vor fi oare noile reglementari
Basel III depasite inainte chiar de a intra in vigoare
?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu