Rusia este în plin război al gazelor naturale cu SUA și aliații săi pentru piața europeană. De partea cui va înclina Germania depinde unitatea europeană

În iunie 2017, Polonia primea primele livrări de gaze naturale lichefiate (GNL) din SUA, pe care le-au revândut Ucrainei, un ghimpe în planurile rusești de export de energie.

Polonia, care se opune cu înverșunare extinderii influenței rusești în regiune, are un terminal de GNL inaugurat în 2015. Unita­tea va funcționa la capacitate maxi­mă de anul viitor. În august, Lituania a început să importe gaze li­chefiate americane printr-un acord care are ca scop reducerea de­pendenței de Rusia și consoli­darea relațiilor cu Washingtonul. În curând și Grecia va deveni cum­părător de energie americană. Polonia, care mai cumpără GNL, printre alții, de la Qatar și Norve­gia, Lituania și Grecia, este printre primii clienți din UE ai pro­ducătorilor americani.

Zilele trecute, Consiliul UE al Energiei a hotărât să investească 101,4 mil. euro în construirea unui terminal de GNL în Croația pentru îmbunătățirea securității energe­tice în Europa Centrală și de

Sud-Est, notează Handelsblatt. Termi­nalul, care va costa în total 383,6 mil. euro, va fi construit pe insula Krk din nordul Adriaticii și este important din punct de vedere strategic deoarece poate întări concurența cu principalul furnizor de LNG al Croației, Rusia. Presa poloneză scrie că Rusia a făcut tot ce a putut pentru a împiedica dezvoltarea acestui terminal. În Croația, partenerul grupului rusesc Gazprom Prvo plinarsko drustvo a prezentat o ofertă pentru prelua­rea prin privatizare a companiei Petrokemija, cel mai mare consumator de gaze și unul dintre cele mai mari grupuri industriale din această țară. Scopul acestui pas, scrie portalul polonez de știri Biznesalert.com, este creșterea cererii de gaze naturale rusești. Terminalul de la Krk ar urma să fie finalizat în decembrie 2019. CE crede că unitatea va fi de folos și Ungariei, țară care în iulie a semnat un acord cu Gazprom pentru a se lega la gazoductul Turkish Stream până în 2019. Turkish Stream este o variantă modificată și restrânsă a pro­iectului rusesc South Stream, abandonat de Moscova din cauza, spun rușii, a piedicilor puse de Comisia Europeană.

Tot zilele trecute, Gazprom și distribuitorul bosniac de gaze naturale Gas-Res au anunțat formarea unui parteneriat pentru construirea unui terminal de GNL la Zvornik, oraș din partea domi­nată de sârbi a Bosniei. Termi­nalul va fi finanțat și deținut de Gazprom și va costa 70 mil. euro, scrie Reuters, care citează o televiziune locală.  Președintele din Republica Srpska Milorad Dodik a declarat că unitatea va folosi gaz rusesc adus prin Serbia și va ajuta la îmbunătățirea securității ener­getice din regiune. Partea rusă a explicat că energia produsă la Zvornik va putea fi folosită pentru încălzit și transport. Bosnia este dependentă de gazele rusești livrate prin Ucraina, Ungaria și Serbia. Dodik, președintele sâr­bilor bosniaci, promovează pu­ternic legăturile economice și politice cu Rusia.

Pentru Gazprom, terminalul de la Zvornik ar putea echivala cu un cadou făcut unui lider local loial. Trofeele cele mai mari sunt Germania și economiile dezvoltate din UE, unde Washingtonul îi amenință cel mai mare proiect european de gazoduct, Nord Stream 2, scrie Bloomberg. Ceea ce Rusia nu va putea satisface din „apetitul fără limite pentru gaze al europenilor“, după cum descrie presa de propagandă rusească cererea europeană, va satisface SUA cu GNL aduse pe mare.

Gazprom intenționează să cheltuiască 802 miliarde de ruble (13,7 miliarde de dolari) pe rute către Europa și China, un alt mare consumator, în 2018, cu aproape 41% mai mult decât anul acesta, potrivit unui document intern văzut de Bloomberg. Nord Stream 2, care va dubla Nord Stream 1 pentru a aduce gaze rusești în Germania, va fi cel mai mare proiect al companiei ruse. Gazoductul este însă amenințat de sancțiuni americane, iar din această cauză Berlinul s-a scandalizat și a amenințat că va riposta dacă își sunt afectate companiile. Partenerii Gazprom în acest proiect sunt Uniper și Wintershall, companii nemțești, OMV din Austria, Engie din Franța și Royal Dutch Shell.

Președintele ucrainean Petro Poroșenko și cel al Poloniei Andrzej Duda au declarat recent că ei apreciază că Nord Stream 2 are ca scop subminarea securității energetice a UE.

În Germania, Nord Stream 2 este susținut de Partidul Social Democrat cu care cancelarul Angela Merkel negociază formarea unei coaliții de guvernare. Gazoductul părea că nu va mai avea niciun viitor când Merkel a început să negocieze o nouă coaliție de guvernare cu verzii și liberalii. Discuțiile au eșuat. Nord Stream 2, rută care va ocoli Ucraina, ar trebui să intre în funcțiune în 2019.

Sigmar Gabriel, ministrul de externe al Germaniei și până anul trecut liderul social-democraților, a promovat încă de la început proiectul de 9,5 miliarde de euro și a făcut clar că îl sprijină.

ÑAcum este un moment bun pentru noi să intensificăm cooperarea economicăî, a declarat Gabriel cu ocazia unei vizite la St. Petersburg în noiembrie. ÑAm știut din totdeauna că Rusia este în special un furnizor de gaze de încredere.î

Revista Politico scrie că Berlinul a fost gata să sacrifice Nord Stream 2 pentru Polonia dacă aceasta  și-ar fi abandonat planurile de a cere despăgubiri de război de la Germania. Prăbișirea discuțiilor dintre Merkel, ecologiști și liberali au dat aceste planuri peste cap. Despre Merkel se spune că nu vede cu ochi buni gazoductul rusesc, însă va trebui să le facă pe plac social-democraților. Potrivit postului național de radio al Poloniei, Comisia Europeană are de gând să aducă întreaga conductă Nord Stream 2 sub legislația UE.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Bogdan Cojocaru