O discuție fabuloasă despre agricultura României la zi, despre ce este dincolo de București, despre criza imensă de pe piața forței de muncă, despre cum ne autodistrugem, sau ne distrug cei care conduc România, prin atitudinea față de muncă, deși stăm peste un potențial imens.După mai bine de 10 ani de lucru în IT, un cuplu, prieteni de familie, el, ea și copilul au decis să părăsească Bucureștiul pentru a se muta într-un oraș, în declin, la 150 de km de București, ca să se implice de la fața locului în afacerea familiei, agrobusiness cu câteva milioane de euro pe an și mii de hectare de lucrat, semănat, recoltat, depozitat, urmărit producția și tractoarele, etc. Au trecut de la programare la grâu, porumb, floarea soarelui, etc.
- Sunt salarii mici în România? Nu este de lucru? Noi căutăm un inginer agronom, îi dăm 5.000 de euro net pe lună, cu Toyota Hilux (pick-up) mașină de serviciu, laptop, telefon mobil. Îi cerem să nu fure și să nu bea. Și nu găsim.(Salariul mediu pe economie este de 2.300 de lei net, adică aproape 500 de euro. În IT, salariul mediu este de 5.700 de lei net, adică aproape 1.300 de euro)
- Nu găsim nici tehnicieni agricoli, nici tractoriști, nici silozari, nici magazionieri, nici zilieri, este un dezastru. Avem nevoie de un agronom pedologic, să știe când să însămânțeze, să se uite după cultură, după umiditate, să știe când trebuie să recoltăm, și nu găsim.
- Am cumpărat tractoare de ultimă generație, de sute de mii de euro, zici că este o navă spațială în cabină, nici nu simți căldura de afară, poți să stai în costum fără probleme, dar nu avem tractoriști. Le plătim și 4.000 de lei net pe lună în campanie, ne rugăm să nu strice tractorul.
- Avem nevoie de un tehnician agricol, îi dăm 2.000 de euro net pe lună, îi dăm casă, dar vrem să știe să scrie un jurnal de recoltare, să urmărească producția, să nu fure și să nu fie bețiv.
- Cei de la București au desființat școlile profesionale, iar acum plătim cu toții, pentru că nu avem de unde să luăm oameni specializați (în 2009, în mandatul Ecaterinei Andronescu de la PSD s-au desființat școlile profesionale-n.r.).
- Cei de la Agronomie, fie pleacă din țară, fie se duc într-un alt sector, fie se duc reprezentanți de vânzări la companiile de inputuri. Nimeni nu vrea să lucreze în producție, să vină pe câmp. Și le dăm bani.
- Unde sunt Camerele Agricole și pe cine reprezintă?
- Agricultura nu mai este ca pe vremuri, acum se face cu tableta în mână, iar școala nu ține pasul cu realitatea.
- Noi ne-am distrus industria de îngrășăminte, și am ajuns să luăm de la bulgari. Noi îl aveam pe Nicolae cu combinatele lui, dar l-am băgat la pușcărie că a luat gazul mai ieftin. Dar dacă nu-ți folosești resursa internă mai ieftin, atunci ce folos să o mai ai?(combinatele lui Ioan Nicolae, care aveau afaceri de câteva sute de milioane de euro pe an sunt în insolvență și în cea mai mare parte închise; România a ajuns să importe produse chimice de 8 mld. de euro pe an și să exporte numai de 2 mld. euro pe an – n.r.)
- Piața este controlată de marii traderi internaționali, care au silozurile din port și care fac prețurile(Ironic, unul dintre cei mai mari traderi de pe piață a raportat pierderi în 7 ani din ultimul deceniu! n.r.).
- Piața inputurilor o fac marile companii din afară și nu treci de ele, iar în fiecare an majorează prețurile. Du-te la Fundulea să vezi ce plâng ăia cu semințele noastre! În inputurile de afară sunt substanțe care nu au ce căuta în agricultură. Soiurile străine sunt foarte agresive.
- Noi suntem doar buni să muncim, să strângem recolta.
- Am vrut și noi să facem un lanț integrat și fie ne fură toți, mână în mână și nimeni nu-i pedepsește, fie nu avem acces direct la fabrici.
- Porumbul meu se duce din mână în mână până ajunge amidon: pleacă de la mine, îl ia un altul, îi adaugă ceva pe hârtie și-l dă altuia, care mai completează o hârtie, un aviz, dar care are intrarea la un director dintr-o fabrică. Eu ce valoare adaugată să-i dau?
- Am citit că suntem pe prima loc în Europa la rapiță. Știi că rapița îți omoară terenul? De aia, francezii au renunțat la rapiță și ne-au lăsat-o nouă.
- În țară sunt pășuni întregi care nu sunt folosite, pentru că nu mai sunt văcari, este o jale mare în satele noastre. Noi facem stații de autobuze de 3 mld. de lei vechi( 300.000 de lei noi), dar nu are cine să urce în autobuz.
- Noi vorbim de productivitate? Când te duci și vezi ce este în afară, ce producții obțin ăia te apucă plânsul.
- Nu există să evoluezi fără o calitate a muncii, iar calitatea muncii o dă școala, o face profesorul.
- Cei de la București, cu ajutoarele sociale, cu atitudinea lor, nu încurajează deloc munca și mai ales munca la țară, în agricultură.
Agricultura României este un business ce depășește 20-21 mld. de euro pe an, cu o pondere de 6% din PIB. În agrobusiness, marjele de profit ale companiilor sunt cele mai mari din România, cele declarate oficial, depășind 20%.
În acest an, se estimează că România va fi cel mai mare producător de porumb și floarea soarelui din Europa și pe locul 5 la grâu.
Din păcate, avem o țară fabuloasă, dar doar atât!, închide discuția IT-istul transformat în agricultor, care a lăsat clădirile de birouri din București pentru câmpurile agricole.
- Noi am lucrat în IT, dar nu toată România este numai IT, mai trebuie să lucreze cineva și în agricultură.
0 comments :
Trimiteți un comentariu