Analizând execuția bugetară preliminară a anului recent încheiat, se remarcă încadrarea bugetului în ținta de deficit și atingerea obiectivului de menținere a acestuia sub pragul de 3%. Cu toate acestea, deși anul precedent a fost unul de expansiune economică, PIB-ul României crescând cu 7% în primele nouă luni ale anului, menținerea deficitului bugetar în limitele țintite s-a realizat însă în detrimentul investițiilor, procentul de realizare a acestora fiind de 68,6% din programul anunțat.Și pentru anul în curs, care se anunță un an de creștere economică, țintirea unui deficit bugetar la nivelul maxim prevăzut de Tratatul de la Maastricht (3% din PIB) nu permite un spațiu de manevră în perioade viitoare de scădere economică și nici nu ia în considerare ținta de deficit structural de 1% (obiectivul bugetar pe termen mediu – MTO). O politică fiscală pro-ciclică, astfel cum este aplicată în România, presupune lărgirea spațiului fiscal în perioade de expansiune economică, dar restrânge posibilitatea de stimulare a economiei în perioade de recesiune.
Există un anumit grad de risc asociat realizării deficitului bugetar planificat, pe fondul finanțării unor cheltuieli suplimentare certe din creșteri de venituri cu caracter potențial. Prin comparație cu datele preliminare disponibile pentru anul 2017, la nivelul bugetului pentru 2018 creșterea cumulată a cheltuielilor cu personalul și cu asistența socială este de aproximativ jumătate din deficitul înregistrat la nivelul anului 2017. Legea bugetului preconizează un deficit similar cu cel din 2017, în condițiile în care creșterea de venituri estimată să acopere surplusul de cheltuieli are un caracter mai degrabă incert. De exemplu, creșterea veniturilor din contribuțiile de asigurări sociale pleacă de la premizacă agenții economici vor menține același nivel al salariului brut (aceștia neavând însă nicio obligativitate în acest sens) sau creșterea veniturilor din TVA cu aproximativ 9 miliarde lei este atribuibilă într-o proporție de 60% îmbunătățirii gradului de colectare.
În anul 2018 cheltuielile destinate investițiilor au fost estimate la 38,5 miliarde lei, reprezentând aproximativ 4,2% din PIB și o scădere cu aproximativ 2% prin comparație cu cele planificate în anul precedent. O scădere mai accentuată a investiților se observă prin raportarea acestora la nivelul economiei, procentul investițiilor planificate din PIB scăzând gradual de la 6,3% în 2015 la 4,2% în 2018. Mai important însă, procentul efectiv de realizare a investițiilor planificate a fost de 68,6% la nivelul anului 2017 (în scădere de la 92,4% în 2015).
Deficitul bugetar planificat pentru anul 2018 se situează la un nivel de 70% din nivelul investițiilor planificate. Temerea principală în legătură cu bugetul pentru 2018 este că experiența anului 2017 se va repeta și ar putea apare potențiale derapaje, care s-ar traduce în creșterea deficitului, s-ar putea răsfrânge în mod negativ asupra gradului de realizare al investiților planificate.
Sursa: Ministerul Finanțelor Publice, Senatul României, Consiliul Fiscal
Câteva concluzii interesante rezultă și din analiza planificării multianuale în cadrul construcțiilor bugetare aferente ultimilor trei ani, care relevă diminuarea așteptărilor de creștere a veniturilor fiscale pe măsură ce orizontul de timp se reduce. Astfel, bugetul anului 2016 prevedea o creștere de 8,3% a veniturilor estimate a fi colectateîn anul 2018, în vreme ce în bugetul anului 2017 așteptarea de creștere a veniturilor fiscale pentru 2018 a scăzut la 7,3%. Aceeași situație se regăsește și în construcțiile bugetare aferente anilor 2017 și 2018 – creșterea anticipată a veniturilor fiscale pentru anul 2019 este de doar 5,6% în Strategia fiscal-bugetară pentru perioada 2018 – 2020, comparativ cu o creștere de 8,6% anticipată anul trecut, pentru aceeași perioadă.
Prin comparație cu execuțiile bugetare din anii anteriori, deficitele prevăzute de exercițiile bugetare aferente anilor 2017 și 2018 au înregistrat o creștere atât în termeni absoluți, cât și relativi (procent din veniturile bugetare), datorită unei creșteri mai accentuate a cheltuielilor raportată la evoluția așteptată a veniturilor. Fiecare dintre cele două exerciții bugetare are o abordare optimistă pe termen mediu, bazându-se pe o reducere a ponderii deficitului bugetar în veniturile fiscale începând cu anii de prognoză ulteriori celui bugetat.
Așadar, evitarea oricăror derapaje care ar putea decurge dintr-o bugetare prea optimistă este foarte importantă. Între posibilele consecințe se numără renunțarea la investiții, intervenții suplimentare la nivelul politicilor fiscale (care ar putea afecta stabilitatea și predictibilitatea mediului de afaceri), creșterea costurilor de finanțare în economie (ceea ce se întâmplă deja) sau creșterea costurilor, atât pentru mediul de afaceri cât și pentru populație în eventualitatea unei crize economice.
Ileana Guțu, Senior Manager, Servicii de Evaluare și Analiză Economică
Bogdan Vasile, Consultant, Servicii de Evaluare și Analiză Economică
Ileana Guțu, Senior Manager, Servicii de Evaluare și Analiză Economică
Bogdan Vasile, Consultant, Servicii de Evaluare și Analiză Economică
0 comments :
Trimiteți un comentariu