
Cel mai recent exemplu este cel al polonezilor de la CCC care au plătit 33 mil. euro francizatului pentru a prelua direct rețeaua de peste 50 de magazine de încălțăminte.
O astfel de mutare, în mod ideal, mulțumește ambele părți. Mai exact francizatul a reușit să iasă pe plus după mai mulți ani de operațiuni, iar francizorul a pătruns pe o piață unde brandul deja era poziționat și puternic, cu operațiunile deja „unse“. Există însă și cazuri când francizatul este forțat să facă acest lucru din cauza unor clauze din contract, deși ar fi preferat să opereze el în continuare businessul.
„Există trei motive principale pentru care brandurile aleg să intre pe o piață mai întâi în sistem de franciză și apoi să preia operațiunile. În primul rând, intrarea într-un teritoriu nou ar putea să fie considerată ca având un profil de risc prea ridicat, iar pentru un brand franciza contribuie la minimizarea riscului“, afirmă Paul Voicu, managing partner al francize.ro, un business de consultanță în domeniu. În al doilea rând, este posibil ca businessul să fie interesant pentru compania-mamă doar după un anumit prag, fie că este vorba de număr de magazine sau cifră de afaceri.
0 comments :
Trimiteți un comentariu