Pro și contra aderării la euro nu ar fi trebuit aparent să constituie o dezbatere în România, la 10 ani de la integrarea în Uniunea Europeană, dar evoluția procesului, din amânare în amânare, este de așa natură încât s-au format deja tabere.Iar dezbaterea se anunță din ce în ce mai tăioasă. Mai nou, în tabăra pro s-a înscris Napoleon Pop, fost membru al Consiliului de Administrație (CA) al BNR în perioada 2009-2014.
Într-un studiu publicat împreună cu profesorul Valeriu Ioan Franc pe site-ul de opinii al Băncii Naționale, www.opiniibnr.ro („România și adoptarea euro“), Napoleon Pop susține nu numai că este necesară trecerea la euro, dar aceasta trebuie făcută cât mai repede, pentru că altfel va deveni din ce în ce mai dificil.
Tot în tabăra proaderare neîntârziată la euro s-au mai așezat, prin declarații și opinii tranșante, profesorul timișorean Silviu Cerna, de asemenea fost membru al CA al Băncii Naționale, sau Theodor Stolojan, fost ministru de finanțe. Printre cei din tabara contra aderării prea rapide a României la zona euro și necesitatea de mări convergența reală sunt Daniel Dăianu, membru al CA al BNR, sau Radu Crăciun, președintele BCR Pensii.
Și economistul-șef al BNR, Valentin Lazea, este destul de rezervat cu privire la oportunitatea aderării, iar poziția manifestă proeuro anterioară a lui Liviu Voinea, viceguvernator al BNR, s-a atenuat în ultima perioadă.
Tocmai transformarea acestei așa-numite „convergențe reale“ într-o marotă, într-o piedică imaginară, în fapt nemenționată nicăieri în Tratatul de la Maastricht, care descrie condițiile de acces în zona euro, este pusă discuție în studiul citat.
„Așteptând realizarea convergenței reale, ne-am îndepărtat de indicatorii care îi caracterizează performanța, iar costurile trecerii la euro vor exista întotdeauna și vor fi mai mari cu trecerea timpului“, afirmă Napoleon Pop și Valeriu Ioan Franc în studiul lor.
Autorii apreciază că adoptarea euro trebuie asumată ca misiune și nu să fie explicat la nesfârșit cum și de ce ar fi sau nu ar fi bine să se procedeze la integrare.
Menționând un studiu pe temă coordonat de Daniel Dăianu și prezentat în aula Academiei Române în 2017, Napoleon Pop și Valeriu Ioan Franc remarcă:
„Era de sperat ca lucrurilor să li se spună pe nume, corect, cu obiectivitate și, mai ales, până la capăt. CUM și DE CE erau subiecte epuizate în alte dezbateri. Era nevoie de a se ajunge la CINE ar avea de făcut foarte multe pentru a valorifica momentul. Simțul instituțional a dezamăgit prin eschivare, prin îmbinarea profundei preocupări despre subiect cu neputința, aceasta din urmă fiind pusă pe seama aceleiași nepregătiri fără autori sau responsabili“.
Ce spun de fapt cei doi? Că avem nevoie de lideri, de oameni care să conducă acest proces de aderare și nu să se vaite la nesfârșit.
În fața argumentului principal contra aderării imediate la zona euro că este nevoie de „convergență reală“ și nu este suficientă satisfacerea criteriilor de la Maastricht, de convergență nominală, autorii afirmă critic: „Ar trebui să ne temem că se pune semnul de egalitate între convergența reală și calendele grecești. O continuă raportare raportare la teoria economică omite alte valențe ale monedei unice, benefice pentru România mai ales în contextul geopolitic ale momentului, definit ca fiind grav și dramatic. Să nu uităm că teoria este extrasă din practică, iar o monedă exprimă o interacțiune umană în dimensiunea încrederii într-o funcțiune cu funcțiune, după cum se exprima Costin Kirițescu (un mare economist român -n.red.)“.
Autorii studiului constată ei înșiși crearea în spațiul public a unei tabere contra aderării la euro.
„A evoca dezavantajul lipsei convergenței reale, mai ales în ultimii cinci ani și cu o fervoare care pentru unii analiști a ridicat însăși problema de ce ar mai trebui să trecem la euro, duce la un adevăr dureros: recunoașterea că, în practică, nu s-a acționat instituțional spre o serioasă pregătire pentru adoptarea euro“.
Dincolo de dezbaterea tehnică, este necesară „voință politică“.
„A acționa pentru a adera la euro, printr-o economie națională bine structurată, dezvoltată printr-o creștere sustenabilă, este un deziderat care ține în primul rând de propria noastră voință politică.“
Autorii studiului încheie cu un îndemn direct: „Intrarea României, a leului, în ERM II este fezabilă la acest moment de oportunitate, acest lucru având nevoie de «un avânt» politic național, un stimulent exact pentru a grăbi convergența reală de care ne plângem. Poate așa cum și Uniunea a pus euro înaintea Uniunii Politice, România poate avea curajul de a pune euro înaintea convergenței reale“.
Este interesant că vorbesc de „avânt“ și „curaj“ doi oameni aflați la circa 70 de ani, iar cei aflați astăzi în funcții, cu o generație sau două mai tineri, sunt mult mai preocupați de riscuri. Oare de ce?
sorin.pislaru@zf.ro
0 comments :
Trimiteți un comentariu