De ce economia mondială ar putea lua-o la vale: sunt prea multe țări care au rezultate atât de bune în același timp

Faptul că atât de multe țări au rezultate atât de bune în același timp ar trebui să genereze semnale de alarmă. Istoria arată că astfeld e vremuri sunt urmate de turbulențe financiare și economice, scrie Stephen King, consul­tant economic în cadrul HSBC, într-o opinie publicată în Financial Times.

După atâția ani de creștere anemică și salarii scăzute, orice sugestie că următoarea perioadă de declin economic este aproape ar putea părea nerezonabilă. Este adevărat că șomajul a scăzut dramatic, iar salariile au crescut oarecum într-un număr de țări, aceste evoluții fiind indicatori utili ai unui sfârșit de ciclu.

Pe de altă parte, dobânzile sunt în mare parte scăzute, Trump oferă stimu­lente fiscale în SUA, zona euro este mai dinamică decât oricând în ultimii anni, iar temerile inițiale privitoare la o criză economică în China par acum absurde.

Atunci, de ce să ne temem de o viitoare posibilă criză? Pur și simplu pentru că atât de multe țări evoluează atât de bine simultan, susține Stephen King. Istoria arată că perioadele când multe țări cresc simultan peste tendințele pe termen lung sunt asociate cu turbulențe financiare și economice. Singura excepție de la această regulă sunt perioadele ce urmează imediat recesiunilor.

De prea multe ori economiștii și strategii nu reușesc să recunoască principalele trei „costuri“ ale succesului economic mondial.

Primul este legat de asumarea excesivă de riscuri. Vremurile bune tind să nu țină prea mult pentru că începem cu toții să facem lucruri prostești care pun capăt acestor vremuri, susține King.

Al doilea cost este simplu: odată cu creșterea economiei mondiale crește și cererea de materii prime și capital, acest lucru generând efecte secundare neplăcute, cum ar fi creșterea prețurilor petrolului și a randamentelor obliga­țiunilor.

Al treilea este o consecință inevitabilă a primelor două. Perioadele de creștere sincronizată tind să fie asociate cu un ritm neașteptat de rapid al majorărilor de dobânzi.

Aceste costuri pot crea șocuri financiare și economice localizate sau globale.

Astăzi, inflația este în mare parte „blândă“. Însă nu același lucru poate fi spus și despre prețurile activelor. Judecând după cererea solidă de titluri de pe piețele emergente, creșterea puternică a piețelor rezidențiale și evaluările ridicate ale acțiunilor americane, este posibil ca apetitul pentru risc să fi revenit, avertizează Stephen King.

Cum ar trebui să reacționeze strategii? Banca Reglementelor Internaționale susține de multă vreme că bancherilor centrali le este dificil să atingă în același timp obiectivul stabilității prețurilor și pe cel al stabilității financiare.

Ar fi mai bine ca obiectivul stabilității prețurilor să cadă pe planul doi pentru a se evita o bulă financiară, susține Stephen King.

Între timp, politicienii ar trebui să evite încrederea în sine exagerată, adesea acompaniată de o politică fiscală relaxată, care apare în mod tipic când economia mondială „duduie“.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Catalina Apostoiu