Un alt președințe american a încercat să ajute muribunda industrie a oțelului din America cu suprataxe de import. Economia SUA nu s-a prăbușit, iar producătorii de oțel au reușit să creeze mai multe locuri de muncă.Însă, dacă ar fi crezute mai multe analize, taxele de import au distrus mai multe locuri de muncă în industriile conexe decât au creat în industria oțelului, iar partenerii comerciali ai Americii s-au enervat.
Mai grav, în ultimele decenii, având acces facil la liderii de la Washington, producătorii americani de oțel s-au ascuns sub protecțiile oferite sau doar promise de guvern și politicieni și au evitat să se modernizeze și să țină pasul cu concurenții din Europa, și ei în dificulate, sau din Asia.
În anii 1960, un bărbat pe nume Ken Iverson a preluat un conglomerat care a achiziționat o participație în sectorul oțelului. Afacerea a devenit mai târziu Nucor. Iverson a pariat viitorul companiei pe producția de oțel prin tehnologia arcului electric. A construit prima oțelărie americană bazată pe această tehnologie în 1969. Europenii o foloseau de mai mult timp pentru că producția este mai ieftină și mai eficientă. Europenii mai utilizau și tehnologia, mai veche, a reducției cu oxigen pur, de asemenea mai eficientă decât cea folosită la scară largă de americani - furnalele Martin-Siemens, o tehnologie din anii 1800. Compania lui Iverson a crescut în ritm exponențial, ajungând să concureze eficient cu producătorii străini. Când concurenții americani au început să ceară politici comerciale protecționiste, Iverson a râs de ei. Într-un interviu din 1986, investitorul spunea că măsurile protecționiste deja introduse nu aveau efectul dorit. „Imediat ce prețurile au început să crească, astfel încât producătorii de oțel să devină profitabili, a încetat modernizarea“, a spus el. „Doar sub presiuni competitive intense, atât din partea minioțelăriilor americane, cât și a producătorilor externi din Japonia și Coreea, marile companii de oțel au fost forțate să se modernizeze.“
De atunci, Nucor a crescut pentru a deveni cel mai mare producător de oțel al Americii. Însă acum a început să se poarte ca unul din vechea gardă. După ce președintele Donald Trump a anunțat tarife de 25% pentru importurile de oțel și de 10% pentru cele de aluminiu, CEO-ul Nucor a lăudat inițiativa, spunând că o așteaptă de mult timp.
În anii 1950, industria americană a oțelului asigura circa 650.000 de locuri de muncă. Acum are doar 140.000 de angajați. Trump a semnat decretul de impunere a tarifelor săptămâna trecută, iar acestea vor începe să fie aplicate în două săptămâni. Președintele a promis că va fi „foarte flexibil“ și a exceptat de la suprataxare importurile din Canada, cel mai mare furnizor, și Mexic. Din UE, cel mai mare exportator de oțel către SUA este Germania. Comisia Europeană speră că și UE va fi exceptată în cele din urmă. Exportatori mai mari ca Germania sunt Brazilia, Coreea de Sud și Turcia.
Iverson a murit în 2002, anul în care președintele de atunci George W. Bush a impus tarife de până la 30% pe anumite categorii de importuri de oțel în efortul de a-i ajuta pe producătorii americani să reziste în fața importurilor ieftine.
Organizația Mondială a Comerțului a decis că aceste măsuri încalcă regulile globale. Exista, ca și acum, riscul izbucnirii unui război comercial cu UE, iar țările UE și alții amenințau cu contramăsuri. Și Asociația Națională a Producătorilor din SUA a intervenit pentru a-l descuraja pe președinte. Tarifele ajutau producătorii de oțel, dar făceau ca oțelul să fie mai scump pentru alte sectoare ale industriei. Sub aceste presiuni, Bush a retras tarifele la 18 luni de la introducere, când ele ar fi trebuit să rămână în funcțiune trei ani. Un studiu al Coaliției pentru Acțiune Comercială a Industriilor Consumatoare a găsit că circa 200.000 de muncitori din industria manufacturieră din SUA și-au pierdut locurile de muncă din cauza tarifelor lui Bush. Spre comparație, întreaga industrie a oțelului din SUA avea atunci 197.000 de angajați, scrie MarketWatch.
Un alt studiu, al Institutului Peterson pentru Economie Internațională, estima că tarifele au majorat numărul salariaților din industria oțelului cu 3.500, dar cu un cost pentru consumatori de circa 400.000 de dolari pe loc de muncă, scrie Politico.
„Cântărind rezultatele, această politică nu a fost atât de benefică pentru industria oțelului pe cât sperau susținătorii. În același timp, nu a fost atât de rău pe cât s-au temut unii consumatori de oțel sau exportatori străini. Totuși, politica ar trebui schimbată dramatic, rapid, pentru a evita eventuale consecințe negative“, arată studiul citat.
Unul din motivele pentru care efectele negative ale tarifelor asupra consumatorilor de oțel din SUA nu s-au ridicat la nivelul temerilor a fost acela că Bush a început să acorde excepții curând după implementare. Până la sfârșitul anului 2002, Departamentul de Comerț a exclus 25% din cele 14 categorii de produse de oțel suprataxate.
Acum, în aticiparea tarifelor lui Trump, U.S. Steel Corp a anunțat că va reporni un furnal și va reangaja 500 de persoane.
Firma de consultanță The Trade Partnership, a calculat că tarifele președintelui vor crea 33.464 de locuri de muncă în sectorul oțelului și cel al aluminiului, dar cu costul a 179.334 de locuri de muncă în restul economiei.
O altă firmă de analiză, HARBOR Aluminum,†a estimat că un tarif de 10% pe importurile de aluminiu ar crea 1.900 de locuri de muncă în topitoriile de aluminiu în următorii doi ani, dar ar distruge între 23.000 și 90.000 de locuri de muncă în industria prelucrătoare americană.
Spre deosebire de alți consumatori, cei de oțel, concentrați în sectorul auto și al construcțiilor, au de partea lor forțe de lobby politic puternice. De aceea avertismentele lor ar trebui privite cu prudență. Acest lucru este valabil atât în SUA, cât și în Europa. Nucor, producătorul american de oțel, este cunoscut ca sponsor al republicanilor (partidul lui Trump) în campaniile electorale. Este probabil ca tot în scop electoral Trump să insiste cu tarifele de import. Industria americană a oțelului este concentrată în state „oscilante“, cu o influență în alegeri mai mare decât celelalte state. Și industria zahărului, concentrată în Florida, un astfel de stat „oscilant“, este puternic protejată în SUA.
Anul trecut, UE a decis, la presiunile Germaniei și ale altor state producătoare de oțel, să aplice tarife importurilor unor anumite categorii de produse din oțel din Brazilia, Iran, Rusia și Ucraina. Producătorii europeni s-au plâns că importurile din aceste țări sunt excesiv de ieftine. Importurile din China erau deja suprataxate.
În ciuda protestelor, inclusiv din partea principalului său consilier economic Garin Cohn, care a și demisionat între timp, președintele Donald Trump a semnat decretul de impunere a tarifelor săptămâna trecută, iar acestea vor începe să fie aplicate în două săptămâni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu