vineri, 2 martie 2018

Nedumeriri: cine decide de fapt viitorul industrial și energetic al României?

Nedumeriri: cine decide de fapt viitorul industrial şi energetic al României? La 100 de ani de la Marea Unire, două proiecte înaintează fără ca nimeni să știe de unde au benzină - conducta pentru transportul gazului din Marea Neagră către Ungaria/Austria și legarea Transil­vaniei prin autostrăzi de Budapesta.

Românii s-au trezit că gazul extras din Marea Neagră va merge în Ungaria, unde MOL are un proiect de 1 mld. euro în petrochimie.

Când era stabilit că va ajunge în Austria, la Baumgarten, hub-ul de distribuție controlat de OMV, nu erau valuri. Doar Ziarul Finan­ciar s-a întrebat încă de acum doi ani dacă peste cinci sau zece ani România va fi nevoită să im­porte gaz pentru că cel din Ma­rea Neagră va merge direct la Viena.

Retragerea Ungariei din proiect, adică din construcția unei conducte separate de la Tuzla până la Viena, care să treacă prin România, Ungaria și Austria, a provocat dintr-o dată o mare descoperire: iată că noi vom duce printr-o conductă distinctă, separată de rețeaua națională de transport, gazul din Marea Neagră la granița Ungariei, iar Transgazul maghiar, aflat în proprietatea MOL, îl va prelua în sistem și va decide ce face cu el. Ungurii au anunțat că nu mai continuă conducta separată până în Austria, ci îl vor folosi ei.

Niciun alt proiect de infrastructură nu înaintează în România cu viteza gazoductului care va trebui să transporte gazul românesc exploatat de OMV și Exxon în Marea Neagră către Ungaria/Austria, pe o conductă distinctă, special construită în acest scop.

Banca Europeană de Investiții, Banca Europeană de Dezvoltare, Comisia Europeană anunță finanțări peste finanțări de sute de milioane de euro pentru Transgaz pentru a construi această conductă, iar legislația înaintează fără oprire.

Luni, 5 martie, se va discuta în guvern o hotărâre privind exproprierea terenurilor agricole din vestul țării pe care va trebui să fie amplasată conducta.

A fost modificată inclusiv legea mediului pentru a construi această conductă.

O mână nevăzută parcă înlătură toate obstacolele din calea acestui proiect și îi face loc. Forțe neștiute sunt puse la lucru pentru ca în fiecare zi să se facă progrese.

Centura Bucureștiului, a cărei nemodernizare blochează capitala și probabil taie 10% din PIB-ul potențial al țării, trecerea Carpaților cu o autostradă, legătura de metrou între aeroport și Gara de Nord? Niciun proiect ca această conductă de gaz nu primește atenția și energia autorităților române precum gazoductul care va duce gazul din Marea Neagră în Ungaria (și/sau Austria?).

La fel, o mână nevăzută alocă 95% din bugetul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri (CNAIR) numai pentru autostrăzi și centuri ocolitoare în Transilvania. Din cele mai mari 50 de plăți făcute anul trecut de CNAIR în valoare totală de 1,3 miliarde de lei, adică 80% din buget, 49 sunt plăți pentru proiecte pentru autostrăzi în Transilvania. Și atenție, se lucrează la două căi dinspre centrul Transilvaniei spre Ungaria: autostrada Târgu Mureș-Cluj-Oradea-Borș, pe de o parte, iar în sud-vest la finalizarea Sibiu-Deva-Timișoara-Nădlac. În plus, va fi legat Clujul de Alba-Iulia și Deva printr-o autostradă. Numai de s-ar face, dar parcă prea  bate la ochi. Banii de autostrăzi să meargă numai și numai în Transilvania?

Situația privind alocarea disproporționată a fondurilor companiilor de autostrăzi către drumurile care vor lega Ardealul de Ungaria nu este nouă, iar Ziarul Financiar a semnalat-o în repetate rânduri. De fapt, scenariul este mai de mult. Foarte ciudat, în 2004 marele proiect Bechtel urma să lege Brașovul de Borș prin Cluj și Oradea, în loc să-și propună de la început trecerea Carpaților.

Astăzi Uniunea Europeană finanțează coridorul patru, Nădlac-Sibiu-Pitești-Constanța, dar iată că România în continuare pune bani de la bugetul de stat și pentru realizarea unei conexiuni paralele spre vest, în Transilvania, Târgu Mureș-Cluj-Oradea-Borș. În același timp.

Cum vine asta?

Peste patru-cinci ani vom avea două autostrăzi paralele din Transilvania spre Ungaria și nicio autostradă peste Carpați? Cine decide această alocare de fonduri în fiecare an? Cine a decis ca gazul românesc să meargă direct printr-o conductă separată în Ungaria/Austria? Parlamentul, Guvernul, CSAT-ul?  Unde sunt adevăratele centre de putere ale României? La Budapesta?

La gaz, ne sunt aruncate socoteli, cum a făcut-o recent un director de la Agenția Națională de Resurse Minerale, că noi oricum consumăm în prezent 10 miliarde de metri cubi/an și producem tot cam atât, astfel încât vom avea disponibil la export cele 4-6 miliarde de metri cubi/an suplimentare care ar putea fi extrase peste 10 ani din Marea Neagră.

Dar tot specialiști din sector spun că rezervele terestre de gaz se vor epuiza în România în următorii 15-20 de ani.

Ca urmare, dacă în 2030 România va consuma 10 miliarde metri cubi și va mai extrage din exploatările terestre doar 5 miliarde de metri cubi, ce vom face, restul de 5 miliarde de metri cubi îl vom importa din Rusia, când am putea să îl folosim pe cel extras din Marea Neagră?

Dar cum să îl folosim dacă astăzi se încheie contracte de furnizare și transport pe viitoarea conductă Transgaz cu firme din Ungaria care vor avea dreptul exclusiv de a consuma acest gaz?

Contractele pentru furnizare și transport de gaze se fac pe 10-20-30 de ani, pentru că investițiile în explorare, exploatare și construcții de magistrale sunt de sute de milioane sau miliarde de euro și atunci au nevoie de perioade foarte lungi de amor­tizare. Deci cărțile acum se fac.

Și aceasta în situația în care consumul va rămâne 10 miliarde de metri cubi. Dar România va fi atât de neputincioasă, astfel încât în 10-20 de ani de acum încolo să mai aibă tot patru milioane de locuințe care se încălzesc cu lemne?

Din opt milioane de locuințe, două milioane sunt astăzi în sisteme centralizate de ter­mo­ficare, patru milioane se încălzesc cu lemne și alte două milioane cu centrale individuale pe gaz.

Cele două milioane de locuințe cu centrale individuale consumă anual 2,5 miliarde de metri cubi, adică 25% din cele 10 miliarde de metri cubi consumate în total de România.

Dar dacă peste 20 de ani vom avea șase milioane de locuințe conectate la rețele de gaz metan, nu înseamnă că vom avea un consum suplimentar de 5 miliarde de metri cubi? Deci cât vom ajunge să importăm dacă producția scade la 5 miliarde de metri cubi și consumul total va fi de 15 miliarde de metri cubi? 10 miliarde de metri cubi. Păi nu va fi un nonsens să importăm gaz din Rusia și noi să îl exportăm pe al nostru din Marea Neagră la Budapesta/Viena, pentru că vor fi contracte pe termen lung care nu vor putea fi încălcate?

Dar dacă își va mai reveni și consumul industrial și se vor dezvolta petrochimia și industria? Poți să faci industrie fără gaz?

În plus, și dacă am considera că ar urma să se încălzească cei care astăzi folosesc lemnele cu energie electrică, îți va trebui gaz pentru producția de energie electrică, deși aceasta este una dintre cele mai proaste folosiri ale gazului ca valoare adăugată.

Tendința mondială este de a trece de la producția de electricitate bazată pe cărbune la producția de electricitate bazată pe gaz. Petrom are deja o capacitate la Brazi, Romgaz își face și ea una, la Iernut.

Și Austria și Ungaria au planuri gigantice în construcția de complexuri petrochimice și au nevoie de materie primă. Ungaria importă astăzi 90% din gazul pe care îl consumă din Rusia și așteaptă ca pe o gură de oxigen un alt furnizor.

Ce radios era premierul Victor Orban când a anunțat că Ungaria va mai avea o sursă de gaz! Puțini știu că în aceste țări campionii naționali din petrol și gaze dețin chiar și infrastructura de transport de gaz, nu sunt numai distribuitori sau furnizori de gaz! Adică „Transgazul” din Ungaria este controlat de MOL, iar „Transgazul” din Austria, care include și cel mai mare hub de distribuție din Europa Centrală și de Est de la Baumgarten, este controlat de OMV. Cum ar veni, Romgazul să preia mâine Transgazul în România.

Ce facem, ne transformăm într-o sursă de energie brută, energie primară pentru petrochimia din Austria și Ungaria? De ce să nu facem aici medicamente, cauciuc, mase plastice sau țevi și nu să le importăm apoi din aceste țări? Este asta vreo cale de dezvoltare, să exporți gaz și să imporți produse petrochimice?

Coasta de Fildeș deține 40% din producția mondială de cacao, materia primă pentru ciocolată, dar ciocolata o fac elvețienii, englezii și americanii. Niciodată o țară nu va crește exportând materie primă și importând produse finite.

Nu mai vorbim de siguranța energetică. Astăzi se pun în scenă jocuri care vor trasa dezvoltarea României în următoarele două decenii sau mai mult. Cine urmărește politica mondială vede ce schimbări semnificative determină modul în care sunt așezate conductele de petrol și gaz pe harta mondială. Americanii s-au opus cu toată puterea în ultimii 50 de ani ca rușii să dea gaz Germaniei și totuși astăzi jumătate din consumul de gaz al Europei este din Rusia.

Polonia protestează și nu vrea încă un gazoduct ruso-german prin Marea Nordului care să o ocolească, după Nord Stream I. Sunt informații că distribuția de gaze din Ucraina este în sectorul companiilor americane. Gazele, energia, să spună oricine orice ar dori, sunt politică pură. La fel ca autostrăzile.

Astăzi se joacă viitorul industrial și energetic al României. Cine îl decide de fapt?



Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Sorin Pâslaru

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu