Crizele nu pot fi evitate, cel mult atenuate: o criză adâncește inegalitatea și fragmentarea socială, ceea ce conduce la populism și extremism

♦ Efectele crizei financiare din 2008 sunt pe termen lung: o criză  adâncește inegalitatea și fragmentarea socială, fapt ce conduce la apariția populismului și a extremismului, în vreme ce  pericolul inflaționist pândește după ușă.

Criza financiară care a de­butat în 2008 a lă­sat urme a­dânci nu doar în lu­mea finan­ciară, dar și în întrea­ga societate. Mă­surile întreprinse în cadrul crizei au con­dus la o pola­rizare și fragmentare so­cială care pot deveni foarte peri­culoase și se pot transpune în protecțio­nism și extre­mism. De asemenea, măsura injec­țiilor masive de lichidități poate rezulta într-o explozie infla­țio­­nistă, a spus Daniel Dă­ia­nu,  membru al Consiliului de Admini­strație al BNR, în cadrul eveni­mentului de lansare a cărții sale „Emer­ging Europe and the Great Recession”.

„Forța militară, presiunile imi­grațio­niste, dificultățile economice pre­valează și duc la diminuare coeziunii sociale, fragmentare socială, care este foarte periculoasă și se poate ajunge la protecționism și extremism .”

Populismul se poate transpune în protecționism, iar măsurile de natură protec­ționistă pot crea conflicte comerciale sau chiar crize comerciale de mare anvergură: „Polarizarea societății explică și Brexit, ascensiunea lui Donald Trump. Așa explicăm tot ceea ce se întâmplă din punctul acesta de vedere în Grecia sau Italia. Pola­rizarea se vede și în Franța și Ger­mania, iar riscurile popu­lismului sunt mult mai serioase. Deoarece po­pu­lismul poate duce de la o criză financiară la una comer­cială”, a spus Mihnea Crăciun, direc­­tor adjunct al BERD, prezent la eveniment.

Principiul „too big to fail” a fost dezmințit în cadrul crizei, când auto­ritățile au permis falimentul Băncii Lehman Brothers, dând un exemplu de „cap care trebuie să cadă când iese din pluton”. Cu toate acestea, dacă o bancă se poate subordona regulilor unei bănci centrale, o țară este mai greu de controlat politic.

„BCE, din nefericire, se consultă cu entități cum ar fi țările din zona euro, iar când o țară ca Italia ia atitudinea «too big to fail», înseamnă o problemă foarte mare. Dacă băncile pot fi chemate la ordin de o bancă centrală, cu o țară este mai greu”, a spus Radu Crăciun, președintele Asociației pentru Pensiile Administrate Privat.

Sistemul financiar la 10 ani de la criză este încă unul miop, miopia fiind o afecțiune a ochilor care afectează vederea la depărtare. Chiar dacă sistemul pare a fi mai solid, vulnerabilitățile sunt încă prezente.

„Vorbind despre România, avem un deficit bugetar structural mare și trebuie să reducem, problema competitivității rămâne și suntem codași la creșterea veniturilor fiscale”, a mai spus Daniel Dăianu.

Fintech, precum și criptomonedele aduc oportunități, dar și riscuri mult mai mari: „Nu avem cum să le oprim (criptomonedele– n.red.) pentru că e tehnologie aici și ea vine cu rapiditate, cu foarte multe avantaje. Dar să încercăm să le reglementăm, așa cum spune și Banca Centrală Europeană și care este și poziția noastră”, a spus guvernatorul BNR Mugur Isărescu.

O criză financiară este un element al ciclului financiar, iar criza din 2008 a fost un derapaj mai puternic al perioadelor ciclice de recesiune. În consecință, nu se poate discuta de o apărare concretă împotriva unei crize, doar de atenuarea efectelor acesteia prin măsuri luate din timp.

Dezechilibrele din zona financiară trebuie reduse la un minim, în timp ce îndatorarea externă și deficitul extern pot fi factori care să accentueze o posibilă criză.„Ideea de a avea o rezervă  înseam­nă prudență,  iar rezerva costă. Presa nu a văzut că norocul nostru (la momentul crizei- n.red.) a fost că am acumulat o rezervă impor­tantă. Rezerva noastră a crescut inclusiv prin faptul ca am cumpărat masiv valută când cursul tindea să se ducă spre 2 lei”, a mai spus gvernatorul BNR.

Mugur Isărescu, guvernatorul BNR

♦ Ideea de a avea o rezervă  înseamnă prudență,  iar rezerva costă. Presa nu a văzut că norocul nostru (la momentul crizei - n.red.) a fost că am acumulat o rezervă importantă. Rezerva noastră a crescut inclusiv prin faptul ca am cumpărat masiv valută când cursul tindea să se ducă spre 2 lei.

♦ În cadrul crizei, nu am lăsat cursul să coboare, deși ar fi ajutat mai mult nivelul de 3,5 lei, față de cel menținut la 3,2 lei.

♦ Nu avem cum să le oprim (criptomonedele– n.red.) pentru că e tehnologie aici și ea vine cu rapiditate, cu o grămadă de avantaje. Dar să încercăm să le reglementăm, așa cum spune și Banca Centrală Europeană. Aceasta este și poziția noastră. Soluția aici este ca aceste cryptocurrencies să fie reglementate, altfel ne vom pomeni și în acest domeniu cu un fel de Caritas, după care se vor căuta vinovați. Și vinovații de regulă în asemenea escrocherii - că sunt interne, internaționale - tot timpul trebuie să fie cei care au încercat să reglementeze și nu au putut sau nu au reglementat la timp sau au reglementat cu întârziere.

Daniel Dăianu, membru al Consiliului de Administrație al BNR

♦ Instituțiile financiare spun că sistemul financiar este mai robust, dar aici este de discutat. Deși sistemul este mai reglementat, crizele nu pot fi evitate, cel mult vor atenua aceste crize.

♦ Dezechilibrele trebuie să se mențină jos. Pentru piețele financiare, contează îndatorarea totală externă, care este periculoasă, fi că este publică sau privată. Și un deficit extern de 3% poate fi foarte periculos.

♦ În pofida unui sistem aparent mai solid, vulnerabilitățile abundă. Vorbind despre România, avem un deficit bugetar structural mare și trebuie să reducem, problema competitivității rămâne, creșterea veniturilor fiscale, suntem codași la acest capitol.

Leonardo Badea, președinte ASF

♦ Istoria economiei este scrisă pe nisip și nicidecum pe piatră. Tot ce putem face este să învățăm puțin câte puțin din ciclurile economice trecute. Economia este ciclică. Cei care provoacă crizele, cei care le suportă vor învăța din aceste experiențe.

Valentin Lazea, economistul-șef al Băncii Naționale

♦ În practică, „too big to fail” s-a dovedit a fi neadăvărat.  În legătură cu permiterea falimentului Lehman Brothers, eu spun că s-a procedat nu corect, ci foarte corect, dându-se un exemplu de cap care trebuie să cadă, pentru ca de acum încolo, de câte ori va interveni o criză, băncile mari vor vrea să nu fie ele acelea care să iasă din pluton și capul lor să fie cel care va fi tăiat. Cu alte cuvinte, frica este singurul antidot al economiei.  Dacă înlături frica,  lăcomia este liberă să se răspândească.

♦ Cine trebuie să suporte costul restructurărilor băncilor bailout, prin buget sau bailin, cu cei care au relații drecte cu banca, acționari, creditori sau deponenți? După părera mea, soluția aici este următoarea: așa cum sistemul de supraveghere constituit la nivel european are în vedere doar băncile sistemice, la fel și sistemul de garantare a depozitelor la nivel european ar trebui să se aplice acelor bănci mari, nu oricărei bănci mici.

♦ De 10 ani sunt încurajate investiții speculative și creșterea datoriei publice și private , de 10 ani este descurajată economisirea și tot de 10 ani este stimulată creșterea inegalității sociale prin mecanisme bursiere – de aici populismele, extremismele.

Laurian Lungu, economist

♦ Criza a fost parte dintr-un ciclu care s-a deplasat de la normalitate. Semințele crizei se regăsesc în multe alte crize.

♦ Nu cred că vom putea evita o criză viitoare, oricât de mult am reglementa și există un nivel de reglementare optim, pe care încă încercăm să îl găsim pentru a ne lăsa spațiu de dezvoltare și pentru a nu lua măsuri atât de drastice.

♦ Nu sunt schimbări mari în piețe. Am văzut criza petrolului, care a fost ca urmare la măsurilor de politică financiară. Toate firmele mari de investiții dețineau active petroliere sau de gaz, ceea ce a dus la conflicte mari de interese: nu poți fi și operator, să faci și investiții în piețele financiare în același timp.

Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR

♦ Există, într-adevăr, o dimensiune pe care nu au văzut-o mulți, cel puțin eu nu am văzut-o, și anume adâncimea crizei dincolo de ce și-ar fi putut imagina cineva. Nimeni nu anticipat ca ciclul de afaceri este mai complex decât am crezut noi: are o fază normală, cea în care ratele de dobândă a politicii monetare rămân semnificativ pozitive și pot să aibă loc și recesiuni, și expansiuni. Faza ciclului anormală, în care ratele de dobândă monetară sunt aproape de zero, unde pot avea loc expansiuni sau recesiuni. Asta este una din lecțiile pe care le-am învățat. În rest, nu cred ca s-a schimbat nimic fundamental, ceea ce ghidează raționamentul este de mii de ani același, s-a schimbat doar modul în care vedem noi acest lucru.

Aura Gabriela Socol, profesor ASE

♦ Avem două moșteniri ale crizei: un sistem financiar încă miop după 10 ani, iar a doua moștenire este adâncirea inegalității dintre țări și polarizarea socială la niveluri pe care nu le credeam.

♦ Sistemul financiar este incă atașat câștigurilor pe termen scurt, iar dacă după 10 ani, putem spune ca încă se întâmplă, acest lucru este din cauză că în această perioadă majoritatea discuțiilor legate de aspectele declanșatoare s-au concentrat pe ce nu ar trebui să facă piețele financiare, în loc de ce ar trebui să facă, în sensul că s-a insistat pe prevenire și s-a suprareglementat.

♦ S-a trecut de le lipsa de reglementare la reglementare excesivă, reguli peste reguli, ceea ce e foarte bine, însă soluția structurală ar fi fost reorientarea piețelor financiare către rolul lor de bază – intermedierea între economii și invesții, cu accent pe investițiile pe termen lung, pentru că acestea ar fi adus creștere economică.

Radu Crăciun, președintele Asociației pentru Pensiile Administrate Privat

♦  Practic în 2009, 13.000 de miliarde de dolari au pompat în piață patru dintre cele mai mari bănci centrale. Acum vedem că economia britanică crește, cea americană la fel - înseamnă că misiunea a fost îndeplinită? Răspunsul este că e mult prea devreme, pentru că în momentul în care pompezi 13.000 de miliarde în economia mondială, consecințele pot fi pe termen lung, iar noi nu am văzut decât foarte puțin din ce s-a întâmplat mai departe.

♦ BCE, din nefericire, se consultă cu entități cum ar fi țările din zona euro, iar când o țară ca Italia ia atitudinea „too big to fail”, înseamnă o problemă foarte mare. Dacă băncile pot fi chemate la ordin de o bancă centrală, cu o țară este mai greu.

Mihnea Crăciun, director adjunct al BERD

♦  În 2008, în 15 septembrie, eram la Londra, încercam să intermediem un împrumut mare - 300 de milioane de euro pentru o companie din sectorul energetic românesc și ne imaginam că va fi foarte simplu. Am strâns 50 de milioane, din 20 de bănci comerciale s-au întors trei, cu bani mai puțini. Proiectul a căzut, finanțarea a fost anulată și ne-am trezit în situația de a pierde un proiect mare.

♦ Soluția bailoutului nu a fost una grozavă, pentru că a condus la sărăcirea multor categorii sociale, care nici atunci nu o duceau preea bine, luând deja credite neacoperite. Asta a polarizat foarte mult societatea. Beneficiile creșterii economice nu au fost văzute.

♦ Polarizarea societății explică și Brexit, ascensiunea lui Donald Trump.

razvan.botea@zf.ro

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Răzvan Botea