De 20 de ani deschid zilnic Ziarul Financiar dar știri care să arate o polarizare mai mare ca acum nu am citit nicicând. Nu este zi în care să nu apară cel puțin o informație legată de profituri record în marile companii din România. Profituri triple, duble ... mai mari cu 50%... sunt anunțate de doi ani încoace la finalizarea fiecărui trimestru. Siderant, în aceleași zile regăsim opinii privind mediul insalubru de afaceri, lipsa predictibilității și a calității politicilor publice... ce să mai... cât de neprofitabil și dificil este să faci afaceri în România. Culmea, din partea asociațiilor care reprezintă aceleași companii.Toate cifrele de bilanț arată că economia funcționează bine și demonstrează încă o dată eșecul profețiilor despre criza care ne bântuie zilnic în ultimii 5 ani. Sau al celor care cred că o economie poate să meargă prost la nivel macro când cifrele privind performanța la nivel micro arată ok.
Totuși, decizia privind creșterea devansată cu o lună a salariului minim pe economie și introducerea salariului minim diferențiat pentru cei cu studii superioare și vechime de peste 15 ani a scos la suprafață pulsiuni negative din mediul de afaceri mai rău ca oricare alta, cu toate că măsurile sunt anunțate încă din decembrie 2016 în Programul de Guvernare și că au fost prezentate rezultatele unor studii de impact incluzând testări econometrice.
Este ciudat, mai ales când datele oficiale Eurostat arată altceva decât ceea ce se induce public. În ansamblu, este profitabil să faci afaceri în România. Ultimele cifre Eurostat indică o rentabilitate a capitalurilor proprii după plata taxelor de 36,3% în România, dublă față de media UE28 (18,4%) și o pondere a profitului în valoarea adăugată de 56% în România - a treia cea mai mare din Uniunea Europeană după Irlanda și Malta.
Evoluțiile acestea sunt confirmate și de analiza realizată de Prof. univ. dr. Florin Georgescu în lucrarea "Interacțiunea dintre creșterea economică sustenabilă și capital", prezentată în ianuarie 2017 la Institutul Național de Cercetări Economice - "În România, randamentul capitalului este ridicat; a crescut continuu de la 11% în 2003 la 21% în 2013, factorul determinant fiind creșterea de la 52% la 60% a remunerării capitalului din VNN → expresie a concurenței relativ slabe pe piața capitalului și a forței reduse de negociere a salariaților. În țările dezvoltate bogate în capital, în care este mai echilibrat raportul capital muncă în VNN, randamentul capitalului este mai mic (6%-Franța, 8%-Marea Britanie, 10%-Germania)".
Eu înțeleg că există niște target uri privind profitabilitatea, eu înțeleg că există angajamente ale echipelor de management privind menținerea unor marje de profit duble față de ceea ce este în țările dezvoltate. Cred că putem sesiza cu toții ce resurse sunt angrenate în lupta de menținere a plusvalorii pentru capital.
Numai că ar trebui prezentat întreg tabloul. Să spuneți sus acolo că operați afaceri în țara unde 8 milioane de oameni se află în risc de sărăcie și excluziune socială, că activați totuși într-o economie în care mai există și interesul public, mai există și stat și Guvern funcționale și nu în ultimul rând, mai există un program de guvernare cu care s-au câștigat niște alegeri.
Să aveți curiozitatea ca măcar acum să lecturați, fie și în diagonală, programul de guvernare. Veți putea observa în cel puțin cinci locuri ideea ieșirii românilor din cercul vicios al salariilor mici, modificarea paradigmei privind România - economie low cost precum și idei de politici publice aparținând strategiilor #wageledgrowth și #newdevelopmentalism. Veți putea conștientiza astfel viziunea privind modificarea modelului / a structurii de dezvoltare, asumată indiferent de riscurile colaterale.
S-a propus acolo atragerea de investiții noi în România pe bază win-win, cu valoare adăugată atât pentru România cât și pentru companiile ce doresc să activeze într-un mediu stabil, european și care în același timp poate aduce profituri substanțiale. S-a propus cooperarea în cadrul unei strategii care să asigure creștere de recuperare, ajungere din urmă față de țările dezvoltate într-un termen rezonabil, în cadrul unui joc cooperant care să maximizeze beneficiile de ambele părți.
Echilibrul ar fi cuvântul potrivit în condițiile în care ar trebui să avem în vedere și toate facilitățile fiscale și reducerile substanțiale de impozite și taxe implementate în ultimii ani: reducerea TVA, reducerea CAS, majorarea plafonului până la care se aplică impozitul pe cifra de afaceri, scutirea de impozit a profitului reinvestit sau cota de impozitare a profitului care este una dintre cele mai reduse din UE.
Mergeți și spuneți sus acolo că România nu mai este țara ce favorizează afaceri de tipul hit and run.
Mergeți și spuneți.
Cristian Socol - Profesor univ. dr. ASE București și face parte din echipa de consilieri economici ai Guvernului PSD
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu