Ecaterina Andronescu este, de astăzi, ministru în guvernul Dăncilă - un al patrulea mandat de ministru al educației din carieră. La 71 de ani, când oamenii se retrag în meditație pentru a înțelege ce a fost cu viața lor, doamna Andronescu se reîntoarce în Ministerul Educației pentru a desăvârși dezastrul pe care nu l-a putut duce la capăt în mandatele precedente. Atât mai poate marele PSD, partid de 500.000 de membri.Am întâlnit-o pe doamna Andronescu, pentru prima dată, cu mai bine de 20 de ani în urmă. Eram cu un amic olandez care terminase (în Amsterdamul lui plin de drogați și de femei ușoare, care inventau homosexualitatea, într-o vreme în care Brâncuși cioplea statui – am citat, aproximativ, din gândirea doctrinară a unui deputat PSD) o facultate de “studii europene”. Făcuse o lucrare de diplomă despre România. Arie vorbea fluent franceza, engleza și germana – studiase câte un an în UK, Franța și Germania, pentru a-și perfecționa limba. Eu nu părăsisem, la vremea aia, România nici ca să cumpăr castraveți de la bulgari. Și pentru că tot făcuse o teză despre România, din cărți citite și studii, a venit să vadă, într-o excursie de o lună, și despre ce a scris. Am bătut un sfert de țară împreună, și am ajuns și în biroul doamnei Ecaterina Andronescu. Dna Andronescu era secretar de stat în Ministerul Educației, avea cam 50 de ani. Pentru că eu am făcut o parte din studii în francează, prefer franceza, englezei, când se poate. Vorbeam cu Arie în franceză, deci. Dna Andronescu a preferat și ea franceza. Din ce ne-a spus, nu am înțeles nimic, nici eu, nici Arie.
Cum nu dai probă de limbi străine când ajungi în guvern, doamna Andronescu a fost numită ministru al educație, de trei ori. Numirea de acum este cea de-a patra.
Nu voi spune acum, cum fac alți răutăcioși, că doamna Andronescu a făcut rău școlii românești desființând școlile profesionale sau cele de arte și meserii. Nici că a încurajat fabricile de diplome univeritare – și de aceea avem azi sute de mii de absolvenți de facultate plătiți cu salariul minim pe economie. Nici că este alintată în partid “Abramburica”, tocmai din cauza haosului pe care l-a provocat în învățământ. Nici că mai potrivit i-ar fi fost un post de bocitoare la Bellu, având în vedere ce nervi de oțel are când este contrazisă.
Vorbesc de inadecvare. Există pentru fiecare etapă a vieții noastre un rol și un rost. Lucian Blaga îl surprinde bine când scrie: “Copilul râde: Înțelepciunea și iubire mea e jocul/
Tânărul cântă: Jocul și înțelepciunea mea e iubirea.
Bătrânul tace: Iubirea și jocul meu e înțelepciunea".
Ministerul Educației, la 30 de ani de la revoluție, trebuie condus de un om care și-a făcut studiile în această epocă nouă. Care are copii mici și care se gândește la viitorul lor și-și imaginează viitorul educației pentru toți, așa cum și-l imaginează pentru copii lui.
Educația este, de departe, cel mai chinuit segment al societății noastre: fără bani și fără soluții. Este un șantier mai mare decât toate autostrăzile noastre nefăcute, la un loc. Pentru că nu există pentru o societate un bun de mai mare valoare decât oamenii. Decât oamenii pregătiți. Decât oamenii școliți. Decât oamenii care au o cultură solidă.
Și Spiru Haret – legendarul intelectual din zorii României moderne - a avut trei mandate de ministru al educației. Da! Dar, când Spiru Haret a ajuns ministru, în primul lui mandat, în 1897, mai bine de 80% din populația României era analfabetă. Când a ajuns ministru avea 46 de ani. Haret a constuit peste 2.000 de școli, (la o populatie de sub 8 milioane de locuitori) în primii trei ani de mandat și, când a murit, în 1912, jumătate din populația României era știutoare de carte.
Câte școli a construit dna Andronescu, în 3 mandate, de-l merită pe al patrulea? Sau ar trebui să întrebă altfel: câte a distrus?
Atât poate PSD, partid de 500.000 de membri, cum se laudă?
0 comments :
Trimiteți un comentariu