Spre ultimii ani de domnie al lui Ion Iliescu, se pusese la Constanța de-o trilaterală România-Bulgaria-Turcia. Microbuzul cu care ziariștii mergeau în coada coloanei oficiale avea 100 de km la ora, prin centru Constanței - mai mult nu putea, pentru că-l împiedica un soft care oprea motorul mașinii. Ca șefii de stat să nu piardă ședința foto la marea trilaterală, iar telespectatorii să piardă, astfel, contactul cu realitatea oficială, șeful SPP de la Cotroceni mergea în fața microbuzului, într-o mașină a poliției, și îi amenința cu buzduganul scos pe geam pe șoferii tâmpiți care îndrăzneau să mai miște pe șosea: dă-te la o part, cretinule, idiotule, ah, vezi tu ce-ti fac când te prind, vai mămițica ta!Totul a fost mișto până spre ora nouă dimineața când, la chioșcuri, a apărut ziarul Adevărul. Articolul de fond: „Când noi construiam civilizația, ei trăiu prin păduri!” (este un citat aproximativ) Autorul citatului, Ion Iliescu.
Ion Iliescu, la o recepție, cu o zi înainte, se dezlănțuise împotriva Occidentului care, spunea el, ar trebui să se târască pe coate și genunchi în fața Estului (era vreme în care România nu intrase în UE, iar UE cerea României reformă și democrație). Cu ce drept ne disprețuiesc ei, de vreme ce noi suntem leagănul civilizației timpurii?
Când Ion Iliescu spunea, cu emfază, „noi”, se referea la Imperiul Roman de Răsărit, Bizanțul ortodox, în opoziție cu Imperiul Roman de Apus, catolic, care a dispărut definitiv pe undeva pe la 476, Anno Domini. Imperiul de Est a murit 900 de ani mai târziu, o vreme enormă la scara istoriei noastre pământești și, da, sute de ani, nu se știe prea clar ce s-a întâmplat în vest, pentru că nu există scrieri. Concluzia dlui Iliescu: când „noi” făceam civilizația, ei trăiau prin păduri.
Care „noi”?
Discursul acesta agresiv este astăzi reinventat cu o mult mai îndârjită stăruință.
„Ne-am săturat ca să fim tratați inferior (sic!) de către niște străini. Românul nu e nici sclavul vostru, nu este nici mai inferior (sic) ca voi. Cred că trebuie făcut acum front comun. Toate țările astea care sunt nedreptățite - inclusiv Italia, Spania, Ungaria, Cehia, Polonia - să facă front comun și să arate câtorva țărișoare că nu le pot numi țări - Germania, Franța , Olanda, Austria , să le arate că majoritatea în comunitatea europeană e invers.”
Nu spun cine a spus asta, persoană importantă și însemnată de la vârful puterii.
Comedia scrisorii pierdute a lui Caragiale se petrece într-un orășel de provincie. De la 1884 când ea a fost publicată, am reușit să ducem agramatismul discursului public din provincie la vârful puterii.
Cu trei ani în urmă, l-am invitat pe tatăl meu, care venise la București, la Muzeul Satului – era prima lui vizită la acest muzeu. Între multe altele ne-am oprit și am intrat într-un „bordei” oltenesc. Bordeele erau locuințe omenești săpate în pământ – o singură încăpere pentru întreaga familie. Iar tata zice: am stat și eu în așa ceva, când eram în armată! Tata se născuse cu un an înainte de începerea celui de-al doilea război mondial. Armata se făcea, în vremea lui, când aveai 18-20 de ani. Prin 1950-1960, deci, în România, oamenii încă trăiau în bordee, locuințe săpate în pământ și nu ridicate de la pământ! Și atunci, de unde ei „trăiau prin păduri”, când noi făceam civilizația?
Atât de prin păduri au trăit ei, încât, azi, trei milioane de români s-au dus să se facă pădurari în Occident.
Discursul antioccidental al lui Ion Ilescu – un tic ce-l moștenise din școala comunistă - era o treabă de care toată lumea râdea. Un comunist bătrân și îmbuibat, care jucase pietricele cu Ceaușescu, predă lecții de istorie a artei bizantine! Azi, însă, discursul antioccidental este și mai agresiv și mai idiot. Dar și mai calculat, oricât de dezarticulat și agramat este discursul.
Întotdeauna cel mai puternic l-a dominat pe cel mai slab. Așa va fi mereu. Comunismul, care-și dorea egalitate pentru toți, a sfârșit în cea mai cumplită „exploatare a omului de către om”, din toate timpurile.
Problema este de adaptare – să nu-l desconsiderăm pe Darwin. Iar adaptarea ține de inteligență, când vorbim de ființe evoluate.
Este România furată? În zilele de azi nu mai sunt tătari care vin și-ți prădează ținutul. Dacă este furată, este furată cu complicitatea celor de aici, a celor de la vârful puterii, pentru care Germania și Austria nu sunt țări, ci “ țărișoare că nu le pot numi țări”.
A fost altfel, cândva?
Să nu ne lăsăm luați de val. Să nu părăsim spiritul critic și să nu ne lăsăm părăsiți de spiritul critic. Să nu ne pierdem luciditatea.
0 comments :
Trimiteți un comentariu