Dacă România ar fi o firmă și noi, cetățenii, angajații ei, se poate spune că nu suntem prea fericiți la locul de muncă. La 100 de ani de la Marea Unire, România e din multe puncte de vedere încă la periferia Europei, periculos de aproape de linia „roșie”. Ceea ce înseamnă că e nevoie urgent de câteva schimbări majore în felul în care e condusă „compania”.În clasamentul global al fericirii populației realizat de Organizația Națiunilor Unite, România e pe locul 52 între 156 de țări, departe-departe de țări precum Finlanda, de exemplu, ocupanta locului 1, dar și Costa Rica, aflată pe locul 13, sau Brazilia, pe 28. Suntem, așadar, o echipă nu tocmai fericită cu situația companiei România SA, și deși suntem pe locul doi în lume în privința migrației ca procent din populație, după Siria, e clar că nu ne putem da cu toții demisia și pleca în altă companie, oricât de bine sună Costa Rica.
Interesant este că în aceeași ligă joacă România și în ceea ce privește integritatea alegerilor electorale sau corupția. România e pe locul 55 între 166 de state analizate într-un raport privind percepția integrității alegerilor („The Perceptions of Electoral Integrity”, publicat în august 2018), realizat după ce câteva mii de experți în domeniu au monitorizat 312 procese de alegeri din toată lumea, atât prezidențiale, cât și parlamentare, din iulie 2012 până în iunie 2018. Cu acest scor, România se situează pe același palier cu state vecine sau din regiune - Ucraina, Republica Moldova, Bulgaria, Ungaria, Albania, Muntenegru, Bosnia și Herțegovina, dar și cu multe țări africane sau din sudul Asiei.
Raportul „Corruption Perception Index 2017”, realizat de Transparency International, plasează România pe locul 59 în topul celor mai corupte „companii”, cu un scor apropiat, dar totuși mai bun, de Ungaria (66) și Bulgaria (71). Iar, dintr-o altă perspectivă, cel mai recent index al prosperității („The Legatum Prosperity Index”, 2017), pune România pe locul 46 din 149 de țări, cele mai slabe poziții fiind ocupate la capitolele Sănătate (91), Capitalul social (81) și Guvernanță (68).
Poate nu pare, dar toate aceste rapoarte vin cu concluzii care se leagă. Țările cu cei mai fericiți cetățeni au sisteme sociale și de sănătate impecabile, fiindcă banii contribuabililor sunt folosiți în folosul comunității, iar gradul de corupție este scăzut. La pol opus, într-o ”companie” în care angajații nu sunt tocmai fericiți, sistemele structurale nu sunt chiar impecabile, corupția e mare și corectitudinea alegerilor e pusă la îndoială.
Câteva idei pentru acționarii României SA.
Management competent și plătit cu bani, nu cu "acadele".
Cei din vârful companiei România SA trebuie să fie oameni ultra-specializați, profesioniști, cu obiective clare, cu rezultate și cu asumarea eșecurilor atunci când e cazul. Vreți drumuri și spitale sau școli ca în afară? Aduceți cei mai buni specialiști în domeniu, lăsați-i să își facă treaba, să se înconjoare de experți și plătiți-i regește! Nu putem avea pretenția ca posturile în managementul România SA, cu o cifră de afaceri de aproape 200 miliarde de euro, cât se estimează că va avea în 2018, să fie ocupate de oameni care nu au condus în viața lor nici măcar un butic de cartier.
Focus pe core competence, outsource the rest.
Suferim, ca țară, de sindromul ”buni la toate”, dar în business nu e în regulă - și nici nu trebuie, de fapt - să te pricepi la toate, ci trebuie să știi cum să lucrezi cu specialiști și să delegi ariile în care nu excelezi. În România, domenii cheie precum infrastructura, sănătatea, educația sunt deficitare și foarte prost gestionate de managerii companiei România SA. Așa că soluția ar putea fi externalizarea acestor servicii către terți specializați în domeniu, care au competențele să le dezvolte. Managementul ar trebui lăsat să se ocupe doar de politicile publice și de urmărirea implementării lor.
Oprirea exodului.
Pentru că primii care au plecat și încă părăsesc România SA, din cauza frustrărilor și nemulțumirilor, sunt exact cei mai valoroși angajați. Ei aleg exact „companiile” alea care știu să își facă angajații fericiți, acoperindu-le nevoile de bază: salarii care să le asigure un trai decent, posibilitatea de a călători, de a avea experiențe de viață frumoase, acces la servicii de sănătate, educație, infrastructură impecabile. Cum îi păstrezi aici? Oferindu-le exact aceste lucruri de bază de care au nevoie. Și astfel te asiguri că România SA păstrează oamenii valoroși și îi implică în dezvoltarea companiei, în găsirea de soluții și în implementarea lor eficientă.
Creșterea engagementului.
Drama ultimilor ani în România este absența la vot: 61% dintre cei cu drept de vot nu s-au prezentat la alegerile pentru Camera Deputaților în noiembrie 2016. De fapt, oamenii nu își asumă responsabilitatea votului, nu sunt engaged, nu știu cu cine să voteze sau pur și simplu sunt comozi, iar apoi blamează situația și se arată revoltați de urmări. Lucrurile s-ar putea schimba dacă, în loc să nu voteze, și-ar dona votul. O să spuneți că sunt nebun, dar peste o treime din respondenții americani la
un studiu
efectuat în acest an au declarat că ar renunța la dreptul la vot, chiar dacă nu pentru a-l dona cuiva, ci pentru a obține doar 10% în plus la salariu, în timp ce 9% au spus că ar renunța chiar și la dreptul de vot al copiilor lor. Se poate dovedi înțelept să lași pe cineva mai documentat, mai implicat să voteze pentru tine. Ca părinte, m-aș gândi inclusiv să las votul copiilor, implicându-i în decizii care le influențează viitorul. Sau din poziția cuiva care nu este prea interesat de politică și este și foarte comod, aș putea să-mi donez votul cuiva în care am încredere. Merge vecinul la vot, să voteze și pentru mine.
If all else fails
, n-ar fi rău să ne gândim la fuziuni și achiziții!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu