♦ Accesul la resurse prin investiții cum ar fi extinderea conductelor de gaze naturale este unul dintre factorii pe care se bazează creșterea economică a unor întregi regiuni ♦ Datele de la Statistică arată astfel că județele în care s-au realizat cele mai mari investiții în rețele din anii ‘90 încoace sunt și printre cele mai bogate din România.Ilfov, Mureș, Prahova, Timiș și Cluj sunt primele cinci județe în ceea ce privește extinderea rețelelor de gaze naturale în perioada 1990-2017, arată calculele ZF făcute pe baza datelor de la Institutul Național de Statistică, acestea fiind de altfel județele care au trecut printr-o dezvoltare accelerată a mediului de business în ultimii ani.
Astfel, în perioada analizată în Ilfov s-au construit mai bine de 2.100 de kilometri de conductă, în Mureș circa 1.800 de kilometri, în Prahova peste 1.500 de kilometri de conductă, la fel și în Timiș, în timp ce Clujul a adăugat peste 1.400 de kilometri de conductă la cei pe care îi avea la începutul anilor ‘90.
Accesul la resurse, dincolo de confortul locuitorilor din aceste zone, este și un factor de creștere a economiei din zonele respective.
Spre comparație, la polul opus în ceea ce privește extinderea infrastructurii de gaze se află județele Mehedinți, Tulcea, Covasna sau Vrancea, județe care sunt mai mereu clasate la coada clasamentului în ceea ce privește prosperitatea la nivel național.
În urma acestor extinderi, județele care au cele mai mari rețele de distribuție a gazelor naturale, la nivelul anului 2017, sunt Mureș, Prahova, Cluj, Ilfov și București, acestea fiind de asemenea printre cele mai bogate zone din România. Botoșani, Vrancea, Teleorman, Covasna, Tulcea și Mehedinți sunt județele din România care au cele mai mici rețele de distribuție a gazelor naturale.
Pentru conectarea la rețeaua de gaze naturale, un consumator român trebuie să treacă prin foarte mulți pași, întreaga procedură putând să dureze chiar șase luni, într-un scenariu optimist.
Întreg procesul implică obținerea a circa 15 autorizații, iar mai apoi problemele vin și din zona de construcții în contextul în care companiile specializate în astfel de lucrări sunt destul de puține. În ciuda procesului birocratic foarte anevoios, statisticile disponibile arată că ponderea consumului casnic în totalul consumului național de gaze este tot mai mare.
Astfel, de la circa 18% în 2008, în 2016, ultimul an pentru care sunt diponibile date complete, ponderea casnicilor a ajuns la aproape 26%, existând un bun potențial de creștere.
Însă în contextul în care producția de gaze locală are toate șansele să se dubleze odată cu demararea lucrărilor de exploatare din Marea Neagră, dezvoltarea infrastructurii de distribuție a gazelor și în restul județelor poate reprezenta o soluție de creștere economică.
Până atunci însă, în România, unul dintre statele europene cu cele mai ridicate grade de independență în ceea ce privește importurile de gaze, vreascurile sau cocenii rămân sursa principală de căldură, doar una din trei locuințe fiind conectată la rețeaua de gaze. În Ungaria, peste 90% din case sunt conectate la rețeaua de distribuție a gazelor.
Mai departe, în timp ce antreprenorii locali vorbesc despre transformarea educației într-o experiență, digitalizarea proceselor urmând să aibă un rol esențial în modelarea învățământului, 3.500 din cele 6.700 de școli din România nu sunt alimentate cu gaz metan, directorii trebuind să se îngrijească în fiecare an să cumpere lemne pentru iarnă.
Intră pe platforma
www.zf.ro/romania10
0 și găsește cele mai interesante statistici despre România de azi.
0 comments :
Trimiteți un comentariu