De ce avuția Rusiei ar trebui măsurată nu în bani, lăsați să iasă nestingheriți din țară, ci în influență și în forța de a perturba

Felul în care este distribuită avuția Rusiei reflectă modul în care președintele Vla­dimir Putin ține țara sub control și își face jocurile geo­p­olitice. Moscova, sep­tem­brie 2018, în ajunul alegerilor pentru primar: președintele campaniei de realegere, Konstan­tin Remciukov, înșiră realizările șefului său - 550 de parcuri renovate, 220 de kilometri de piste de biciclete, speranța de viață a ajuns la 78 de ani, de la 74 de ani în 2010, noi clinici medicale, festivaluri, drumuri modernizate, metrou ușor și o flotă întreagă de mașini elvețiene care curăță străzile.

„Oamenii spun că pentru a se trăi bine, ca în vest, trebuie să avem instituții occidentale. Vă spun că nu este așa. Poți avea o viață mai bună fără instituții occidentale“, a spus Remciukov. Primarul Serghei Sobianin a primit de la locuitorii Moscovei fără nicio problemă un nou mandat. Alegerile subliniază târgul politic pe care Kremlinul îl vrea acceptat de ruși: îmbunătățirea calității vieții la schimb pentru puteri discreționare pentru Putin, scrie The Washington Post. Primarul Sobianin este fostul șef de cabinet al lui Putin. El este susținut și de o parte din intelectualii liberali ai Moscovei care vociferează contra naționa­lismului și atitudinilor autoritare ale președintelui.

Orsk, departe de opulența și strălucirea Moscovei, pe centura industrială regională a Rusiei: Evgheni Sidorov și-a dat seama că lucrurile merg foarte prost când încălzirea din fabrica în care lucrează s-a oprit brusc, în mijlocul gerului. Temperatura bătea spre

-15 grade Celsius, ceva obișnuit pentru Rusia Centrală. Însă fabrica avea geamurile sparte. De atunci, situația s-a înrăutățit. Uzina de utilaje Ormeto-YUMZ din orașul Orsk este închisă din septembrie, plata salariilor pentru cei 3.000 de angajați a fost amânată, iar pe datorii se bat băncile, creditorii și managerii. Mulți se tem că fabrica nu va mai funcționa niciodată, scrie Financial Times. „Nu există materiale, bani și nici clienți. Nu mai există nimic. Nu le pasă sde noi“, se plânge Sidorov. Fabrica din Orsk a fost cândva simbolul măreției industriale a Rusiei: pro­ducea uti­laje pentru fabrici din Rusia și din alte 30 de țări. Acum ruginește, așa cum face o bună parte din cen­tura industrială a țării, subfinanțată, lovită de pri­va­tizări dubioase și îmbătrânită de lipsa reformelor. Sancțiunile occidentale, care reduc accesul la finan­țare, îi agravează situația. Ormeto-YUMZ aparține oli­garhului Alișer Usmanov, unul dintre cei mai bogați ruși și oameni din lume. El stă departe de pro­blemele din Orsk, preferând investițiile în Marea Brita­nie. Este patronul clubului de fotbal Arsenal. A fost investitor la Facebook. Deține un imperiu media și de tehnologie.

Rusia este o putere nucleară, însă nu și una eco­nomică. Anul trecut, PIB-ul țării s-a situat la 1.600 de miliarde de dolari, fiind mai mic decât, spre exemplu, cel al statului american Texas. Nici avuția nu crește. PIB-ul din 2017 este mai mic decât cel din 2013 dacă e ajustat la schimbările de prețuri. Și totuși Rusia este o țară puternică, influentă, mai ales în jocurile geopolitice, iar acest lucru are de-a face cu avuția țării. Mai precis cu beneficiarii ei, scrie revista Quartz. Oligarhii sunt o parte esențială a aparatului de putere al lui Putin. O analiză recentă a econo­miș­tilor Thomas Piketty, Gabriel Zucman și Filip No­vokmet arată cum averile care le-au adus faimă bogătașilor au venit direct din buzunarele rușilor plătitori de taxe.

Rusia are toate condițiile pentru a fi o țară bogată. Are un teritoriu vast, cu resurse naturale la care alții nici nu visează: petrol, gaze naturale, cărbune, mi­nereuri, cereale, pește.

În timpul URSS-ului, exporturile erau mici, însă ele au început să crească rapid după prăbușirea regimului comunist. Între 1993 și 2015, Rusia a exportat în medie de la an la an cu 10% mai mult decât a importat. Însă dacă surplusul economic este sănătos pentru economie depinde de ce faci cu el. Spre exemplu, băncile centrale din China și alte state asiatice excedentare cumpără obligațiuni ame­ricane, sigure și cu randamente acceptabile. Com­paniile germane investesc o parte mare din câștigurile din comerț în străinătate în alte fabrici. Cu timpul, acele bogații se acumulează și devin surse sigure de venit adițional.

Rusia a realizat timp de două decenii surplusuri comerciale grase care, ca investiții în străinătate, ar echivala cu 230% din PIB, fără a lua în calcul randamentul adus de acestea. Însă cea mai mare parte a acestei avuții nu apare în registrele contabile oficiale. În 2015, valoarea oficială a activelor din străinătate nete, adică valoarea activelor deținute de Rusia în străinătate minus activele deținute în Rusia de străini, era de 26% din PIB, potrivit calculelor economiștilor citați.

Un calcul simplu sugerează că surplusuri acumulate de peste 200% din PIB lipsesc. O mare parte din avuția Rusiei lipsește. Economiștii apreciază valoarea totală a avuției din străinătate dispărute la 300% din PIB. Ei cred că foarte mulți bani au fost scoși din țară prin tranzacții offshore necuprinse în statistica oficială.

„Privatizările“ rapide care au urmat prăbușirii URSS au pus în mișcare aceste fluxuri. Procesul a fost unul corupt, implicând active de stat vândute mult prea ieftin, și a avut ca rezultat concentrarea unor vaste resurse publice în mâinile câtorva oameni. Iar scoaterea avuției din țară a continuat probabil în deceniile care au urmat. Studiul citat estimează că avuția offshore era în 2016 de trei ori mai mare decât deținerile nete de active în străinătate ale Rusiei.

Cu alte cuvinte, „averile din străinătate - din Marea Britanie, Elveția, Cipru sau din alte centre offshore - ale rușilor bogați sunt egale cu averile cumulate deținute de ruși în Rusia“. Economiștii apreciază că și o bună parte din pasivele din străinătate ale Rusiei sunt ale rușilor bogați - investiții strecurate în Rusia prin conturi offshore.

Sifonarea capitalului în centre offshore înseamnă bani care nu sunt reinvestiți în capacitatea de producție a Rusiei sau care nu sunt impozitați pentru a finanța programele de beneficii sociale ale țării. În Rusia trăiesc 144 de milioane de nonoligarhi. Bogați sau reprezentanți ai clasei de mijloc, toți rușii sunt impozitați cu 13% din venit. Moștenirile nu sunt taxate. Inegalitatea distribuirii veniturilor este mare, mai mare decât în multe dintre statele foste comuniste din Europa de est. Putin, care conduce Rusia din 2000, n-are cum să nu aibă nicio legătură cu concentrarea avuției țării în mâinile câtorva oligarhi. Măsurată prin capacitatea de a sabota democrațiile liberale, investițiile în loialitatea ultrabogaților Rusiei par masive. Oligarhii ruși au legături cu multe din eforturile lui Putin de a submina alegeri. Usmanov a fost investitor la Facebook, la fel și Gazprom. Bănci de stat rusești au finanțat Twitter, notează The Guardian.

În Orsk, au fost desființate peste 50.000 de locuri de muncă la 30 de fabrici în ultimii 20 de ani. Orsk nu este un caz izolat. Zeci de orașe cu fabrici rămase moștenire din epoca sovietică sunt în situații asemănătoare. „În tot orașul este o atmosferă de criză. Nu sunt bani, nu sunt locuri de muncă, nu există speranță“, spune un localnic. „Pe străzi sunt 3.000 de persoane furioase. Nu e de bine pentru primar.“

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Bogdan Cojocaru