O politică agresivă de schimbări de management lovește giganții polonezi: în medie, șeful unei companii de stat rezistă la conducere sub un an. Afacerile au mers până acum, însă încep să se vadă picaje pe bursă și în rezultate

„Câteodată pariem pe fețe noi. Uneori, aceste fețe au dovedit că a meritat riscul. Uneori nu.“

Din 2015, de când partidul Lege și Jus­tiție (PiS) a venit la putere în Polonia, o furtună puternică lovește neîncetat managementul celor mai mari și „mai stra­tegice“, companii de stat. În medie, șeful unei astfel de companii rezistă la conducere sub un an.

The Economist a făcut o incursiune în mijlocul furtunii. Timp de 17 ani ferma de armăsari Janow Podlaski din estul Poloniei a găzduit licitația „Mândria Poloniei“. În vremurile de glorie, caii pur-sânge arabi se întreceau pe piste înierbate, aprinzând prin frumusețea și agilitatea lor patima în sufletele cum­părătorilor străini. În 2016, noul guvern, al partidului conservator și naționalist PiS, l-a înlocuit pe managerul cu experiență al fermei cu un novice. În primele două luni, doi cai au murit, atrăgând atenția pre­sei asupra schimbărilor de acolo. Rezultatul a fost că noul șef a fost dat afară. Anul trecut, licitația a atras venituri echivalente cu o zecime din cât se ob­ținea în mod normal anterior. Următorul manager a fost și el demis.

Schimbările de la conducerea companiilor de stat au devenit un fenomen de amploare. Nu mai trebuie spus că au fost schimbați în primul rând directorii fideli fostului guvern. Din 2016 și până în prezent, cele mai „strategice“ 30 de companii, așa cum sunt descrise de guvern, au fost conduse de peste 100 de șefi. În medie, un CEO rezistă în funcție mai puțin de un an. Potrivit unei analize a ziarului de business Puls Biznesu asupra a 20 de companii de stat cu im­por­tanță strategică, publicul vede o schimbare de șef la una dintre ele o dată la fiecare trei luni. Timpul me­diu de înlocuire în vremea guvernării din perioada 2007-2015 a Platformei Civice a fost de opt săptă­mâni. În perioada 2001-2005, când au guvernat socia­liștii, timpul mediu de schimbare era de zece săptă­mâni.

„Câteodată pariem pe fețe noi. Uneori, aceste fețe au dovedit că a meritat riscul. Uneori nu“, a explicat premierul Mateusz Morawiecki. Cum sunt conduse companiile de stat contează enorm pentru Polonia. Această țară, cea mai mare economie est-europeană, are unul dintre cele mai supradi­men­sionate sectoare publice. Guvernul controlează cele mai mari două bănci, cel mai mare asigurător, două grupuri de apărare și companii din energie, minerit, din industria chimică și cea petrochimică. Schimbările constante riscă să arunce organizarea acestora în haos. Incertitudinii i se adaugă pachetele de concediere și costurile de recrutare. Iar strategiile pe termen lung sunt mai greu de realizat. Spre exemplu, în august firmele din cel mai mare grup de apărare deținut de stat încă nu conveniseră asupra obiectivelor pentru anul curent. Conștienți de riscul ca mandatele lor să fie scurte, executivii se pot com­porta ca oamenii miopi, spune Jaroslaw Dominiak, preșe­dintele Asociației Investitorilor Privați și fost mem­bru în boardul bursei de acțiuni de la Varșovia. Chiar și la bursă, unul dintre directorii executivi și-a con­­cediat o parte din experți pentru a obține rapid tăieri de costuri, știind că are timp limitat la dis­poziție.

Însă companiile de stat găsesc modalități de a face față turbulențelor create de schimbările pe bandă rulantă. Firmele țin în mișcare operațiunile zilnice transferând muncile operaționale la manageri tehnici, lăsând în seama board-urilor doar deciziile strate­gice. De asemenea, la stabilizarea unor com­panii precum gigantul minier KGHM ajută sindi­catele puternice și promisiunile făcute comunităților locale în privința bazelor de producție, apreciază Andrzej Bobinski de la Polityka Insight, o firmă de cercetare poloneză.

Multe companii de stat au obținut rezultate financiare bune mulțumită în parte economiei puter­nice. Anul trecut, profiturile celor mai mari 15 com­panii de stat listate au atins 3.500 de miliarde de euro, nivel dublu față de cel din 2016. Acțiunile celor nouă companii de stat incluse în principalul indice bursier WIG20 al bursei de la Varșovia din 2012 au crescut cu 62% în 2016-2017, performanță cu 23 de puncte procentuale superioară celei a indicelui. De altfel, anul trecut bursa de la Varșovia a fost campioana lumii emergente.

Însă influența mai mare a statului s-ar putea dovedi în unele cazuri nesănătoasă. Criticii spun că foamea de putere a guvernului va descuraja investitorii de pe bursă, scrie emerging-europe.com. În prezent, 12 companii din componența WIG20 au ca acționar principal într-un fel sau altul statul. Însă dintre acestea, opt sunt tranzacționate cu mult sub cotațiile maxime din 2018 înregistrate la începutul anului. Prin acționarea pârghiilor politice, companiile sunt încurajate să salveze afaceri neprofitabile care poartă încărcătură politică. Spre exemplu, în 2013 Platforma Civică a încercat să-l preseze pe șeful PGE, cel mai mare producător de energie, să efectueze investiții neprofitabile într-o centrală pe cărbune pe care statul a vrut s-o protejeze. CEO-ul a refuzat și a demisionat. Și în loc să investească în centralele existente, în 2016 PGE a cumpărat operațiuni ale Grupului Minier Polonez, cel mai mare producător de cărbune din Europa. Prețurile electricității din Polonia sunt pe cale să devină cele mai mari din UE, în parte din cauza infrastructurii învechite, bazate pe cărbune.

Companiile de utilități aparținând statului au cerut luna trecută autorității de reglementare a pieței energiei să majoreze în 2019 prețurile pentru gospodării cu 30% în medie, scrie Reuters. Polonia a liberalizat prețurile electricității pentru companii, însă încă le mai reglementează pe cele pentru populație. Actualele tarife pentru gospodării expiră la sfârșitul anului. Toate companiile de utilități de stat, PGE, Enea, Energa și Tauron, sunt listate la bursă.

Cea mai mare bancă poloneză controlată de stat, Bank Pekao, intenționează să pună deoparte cel puțin 90% din profitul net de anul acesta pentru plata dividendelor și 60-80% din profitul net de anul viitor. Anul acesta, banca a cheltuit pe dividende peste 99% din profitul net din 2017. Rezultatul net din primele trei trimestre este în ușoară creștere. Și la PKO Bank profitul a crescut.

În cazul PGNiG, companie de gaze, investitorii au votat în iulie să aloce profitul net pe 2017 pentru fonduri de rezervă, adică pentru investiții în rețeaua de distribuție. Înainte de vot, planul era distribuirea a jumătate din profit ca dividende. Profitul net al companiei a crescut cu 15% în ritm anualizat în perioada ianuarie-septembrie 2018. Însă și cheltuielile operaționale au urcat cu 16%.

La companiile de energie, lucrurile stau mai rău. În primele trei trimestre, profitul PGE s-a prăbușit cu 43%. Profitul Enea s-a redus cu 26%. Rezultatul Energa a urcat ușor. Tauron a trecut pe pierderi. PKN Orlen, cu operațiuni în sectorul petrolier, a dezamăgit și el. Anul acesta, creșterea economică încetinește mai peste tot în Europa.

În 2016, 17 companii de stat au început să finanțeze o nouă structură, Fundația Națională Poloneză, care are ca scop promovarea economiei și a moștenirii culturale poloneze. Un proiect recent este finanțarea unor filme în engleză scrise de scenariști de la Hollywood. Când economiei nu-i va mai fi bine, astfel de investiții se vor dovedi problematice. Iar companiile de stat își vor dori să fi avut mai multă stabilitate la conducere.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Bogdan Cojocaru