Președintele Klaus Iohannis a lansat ieri programul România educată, dar în tot cuprinsul proiectului nu există niciun rând despre starea infrastructurii din educație și necesarul de investiții pentru a aduce școlile din România la nivelul secolului XXI.Este o întrebare dacă, având în vedere că 3.500 de școli din România se încălzesc cu lemne și sunt sub standardul de condiții igienico-sanitare, măsura trecerii școlilor la comunitățile locale din punctul de vedere al administrării activelor a fost bună.
Din păcate, educația și sănătatea nu s-au aflat și nu se află printre prioritățile primarilor și consilierilor locali, fiind investiții cu efecte pe termen lung.
De investițiile pe termen lung - infrastructură, școli, spitale - se pot ocupa cu adevărat și cu eficiență organizațiile cu forță financiară, adică guvernul. În marile orașe poate că există o mai mare disponibilitate de investiții în infrastructura școlară, însă în comune și micile orașe școlile sunt ultimele pe listă.
Subfinanțarea cronică a învățământului face ca pe prima poziție în topul cheltuielilor să fie salariile.
Reformă în învățământ înseamnă în primul rând construcție și reconstrucție de școli și campusuri școlare. În 29 de ani România nu a construit niciun mare campus școlar modern care să fie un exemplu despre cum ar trebui să arate învățământul în următoarele decenii. Au construit astfel de campusuri instituții private: American School, liceul francez, școala turcă, unele chiar cu susținerea guvernelor din țările respective.
Nici măcar antreprenorii români nu au fost în stare să se alieze și să fondeze o instituție privată de învățământ, în replică la aceste școli americane, franceze, turcești sau britanice, poate sub numele „Școala Românească”.
În cei 29 de ani de când profesorii, inspectorii și responsabilii cu învățământul din România au tot vizitat școli din străinătate, din Germania, Franța, Belgia sau Italia, niciunul nu a venit să construiască în România măcar o școală de stat care să semene cu ceea ce există astăzi în Occident.
România este sătulă de ideea de reformă în toate domeniile care înseamnă, spre exemplu, în învățământ, redenumirea școlilor profesionale în licee tehnologice, schimbarea examenului de capacitate la teste grilă, scurtarea, prelungirea și redenumirea învățământului primar, secundar sau liceal.
Am avut reformă în căile ferate prin împărțirea în companii de marfă, călători și infrastructură, iar astăzi viteza medie este mai mică decât în 1990.
Reformă înseamnă investiții în căi ferate de mare viteză, nu schimbări de organigramă, hârtii la Registrul Comerțului și mai mulți șefi într-o gară. Am avut reformă în energie, s-au separat producătorii de distribuitori și furnizori și astăzi România nu are niciun campion regional de energie deși este pe locul patru la producția de gaz și petrol în UE, iar 3 milioane de locuințe se încălzesc cu lemne.
Am avut reformă în sănătate, cu înființarea Casei de Sănătate și trecerea spitalelor la primării, și astăzi copiii trebuie mutați din maternități neigienizate corespunzător.
Realitatea este că descentralizarea nu funcționează într-o țară unde vilele primarilor sunt mai mari decât spitalele și nu are cine să-i tragă la răspundere cum cheltuiesc banii.
Ceea ce lipsește astăzi în școlile din România sunt în primul rând condițiile de învățat. În școlile căutate din București sau din marile orașe copiii nu au loc pur și simplu în clasă, iar în mediul rural există peste 1.000 de școli cu sub 100 de copii care în niciun caz nu pot fi eficiente, pentru că nu au dotările strict necesare.
Calitatea învățământului ține astăzi în România în primul rând de infrastructură: de dotările din școli, de terenurile de sport sau de bazinele de înot, un lux chiar și în București, unde PIB-ul per capital este la media Uniunii Europene.
Conectați întâi toate școlile din România la rețeaua de gaz metan, asigurați-vă că nu mai există școli unde se învață în trei schimburi și nici măcar în două, că nu se scurtează orele pentru că a căzut transformatorul de curent și faceți măcar un campus școlar civilizat din bani publici. Și pe urmă încă cel puțin 100.
Apoi schimbați programe sau renunțați la cele opt clase de școală generală.
Și apropo, este aceasta măsura pe care o aștepta sistemul de educație din România - renunțarea la cele opt (acum nouă) clase de școală generală și introducerea mai devreme a copiilor în învățământul profesional, din clasa a cincea? Sau să faci liceul de trei ani? Așa înaintăm noi, cu mai puțini ani de învățământ?
0 comments :
Trimiteți un comentariu