Statele Unite se află în mijlocul celui mai lung ciclu de redresare economică, cu munții de datorii la nivel mondial, calitatea în scădere a creditelor și deceniile de dobânzi scăzute împingând prețurile activelor către niveluri nesustenabile. Reticența investitorilor, politicienilor și bancherilor centrali în a accepta acest lucru nu este doar un exemplu al tendinței oamenilor de a amâna durerea, ci ceva mai înfricoșător și mai concret.Adevărul este că economia americană este acum dependentă de bule de active pentru a supraviețui, scrie Rana Foroohar, editorialist la Financial Times.
Aproximativ două treimi din economia americană este reprezentată de cheltuielile consumatorilor. Însă modelele de cheltuieli ale oamenilor nu se bazează exclusiv pe veniturile lor. Consumul nostru personal are legătură și cu așteptările noastre privind avuția deținută în active ca acțiuni și obligațiuni. Uimitor este cât de dependente au devenit averile americane de inflația prețurilor acelor active, scrie Foroohar.
Aceasta nu înseamnă neapărat că oamenii își scot bani din conturile de pensii pentru a cumpăra dezinfectante, apă îmbuteliată și măști faciale. Dar, în opinia lui Luke Gromen, analist financiar, acest lucru înseamnă că PIB-ul american „nu poate crește, matematic, dacă prețurile activelor scad“.
Bancherii centrali din SUA se regăsesc, în opinia editorialistului de la Financial Times, într-o poziție indezirabilă, cea de a manageria o economie care în ultimele decenii, și mai ales din 2008, a depins de dobânzi scăzute pentru creșterea prețurilor activelor.
Această situație nu s-a dezvoltat peste noapte. Statele Unite au clădit o economie care este periculos de dependentă de capriciile Wall Street-ului din anii ‘70 încoace. Este rezultatul schimbărilor de politică determinate atât de democrați, cât și de republicani.
Printre acestea s-a numărat regula din 1982 ce permite răscumpărări de acțiuni în anumite condiții, deși aceasta fusese cândva considerată manipulare de piață, și decizia de a oferi un tratament fiscal favorabil opțiunilor pe acțiuni, ce a permis oamenilor să profite de creșterea valorizeărilor companiilor pentru care lucrau.
Cea mai fundamentală schimbare a fost cea către planurile 401 (k) care a legat viitorul atâtor americani de capriciile piețelor. Toate acestea au fost susținute de mitul că prețurile acțiunilor reprezintă indicatorul suprem a ceea ce se întâmplă în interiorul unei companii și în ultimă instanță al economiei.
Cred că acest lucru nu mai este valabil de multă vreme, scrie editorialistul Financial Times. „Nu pot decât să sper că această criză a pieței va obliga mai mulți oameni să ajungă la aceeași concluzie. Cât mai putem avea o economie determinată atât de disproporționat de bule de active? Următoarele săptămâni și luni ne-ar putea duce un răspuns“, scrie Rana Foroohar.
0 comments :
Trimiteți un comentariu