Cum războiul contra epidemiei de COVID-19 a copleșit sau a solicitat până la limită sistemele de sănătate din unele țări europene, se poate pune în discuție rolul spitalelor și clinicilor private în această luptă.În cazul Lombardiei, regiunea din Italia lovită cel mai dur de pandemie, experții spun că faptul că aceasta are o proporție mai mare de spitale private a făcut ca un număr mai mare de pacienți infectați cu SARS-CoV-2 să ajungă în spitale, devenite astfel bombe biologice. De asemenea, în Lombardia politicile publice se împletesc mai strâns cu afacerile sectorului de sănătate privat. Iar despre politicile autorităților locale se spune că sunt puternic influențate de interesele mafiei. În Franța, spitalele și clinicile private au stat mult timp în linia a doua sau chiar a treia a frontului, lăsând astfel ca greul luptei să-l ducă sistemul de stat, spre nemulțumirea unora. În Spania, guvernul a naționalizat spitalele private, iar în Irlanda statul transformă 19 spitale din sectorul privat în spitale de stat, dar contra cost - 115 milioane de euro pe lună.
Eșecurile Lombardiei în lupta cu pandemia sunt analizate de Financial Times prin comparație cu performanțele regiunii învecinate Veneto. Ambele au, pe hârtie, unele dintre cele mai puternice sisteme de sănătate din Europa. Însă în Lombardia, pandemia a produs o catastrofă umană. Acolo, rata mortalității printre cei infectați cu SARS-CoV-2 este de 17,6% (la începutul lunii aprilie). În Veneto, indicatorul este de 5,6%. În timp ce virusologii atrag atenția că rata mortalității ține mult de nivelul de testare, ei spun că diferența dintre regiuni reflectă puternic și alți factori, precum reticența autorităților din Veneto de a spitaliza pacienții în comparație cu graba autorităților lombardiene de a umple spitalele cu oameni. Luca Zaia, guvernatorul din Veneto, a fost primul lider regional din Italia care a pus pe hârtie un plan cuprinzător de testări care implică, printre altele, testări în centrele medicale și de genul drive-through. Autoritățile de acolo au trecut astfel dincolo de recomandările Organizației Mondiale a Sănătății, care cerea doar testarea și urmărirea cazurilor suspecte. Veneto, regiune cu ieșire la mare și cu porturi aglomerate, are de asemenea experți în boli infecțioase. Dar pentru Giorgio Pal, unul dintre cei mai mari virusologi europeni și consilier al guvernatorului din Veneto, un factor critic în succesul regiunii este numărul mai mic de pacienți diagnosticați duși la spital. Ponderea în totalul infectaților a pacienților duși la spital pentru tratament clinic la începutul epidemiei a fost de 65% în Lombardia, față de 20% în Veneto, unde majoritatea infectaților au fost tratați acasă, la spital ajungând doar cazurile urgente.
Însă Veneto are o rețea mare de clinici mici, care au fost folosite pentru diagnosticare și tratament astfel încât bolnavii să fie ținuți departe de spitalele mari, explică profesorul Pal. Faptul că Lombardia are o proporție mai mare de spitale private decât Veneto a făcut ca mai mulți pacienți bolnavi de COVID-19 să ajungă la spital. De asemenea, administrația din Lombardia trebuia să facă față unor presiuni politice. „În Lombardia, au fost prea multe cazuri acceptate din prima linie, unde se făcea triajul. Premierul Italiei a criticat la început spitalele lombardiene și se pare că acestea au răspuns prin a crea imaginea că tratează oamenii, nu spunându-le acestora să stea acasă“, spune profesorul Pal. „Cu cât accepți mai mulți pacienți în spitale, cu atât mai multe cazuri ai. Creezi o epidemie în condițiile în care nimeni nu se îngrijește de testarea medicilor și asistentelor. În felul acesta, duci infecția acasă“.
Discrepanțele dintre Lombardia și Veneto se datorează faptului că diferitele regiuni ale Italiei au politici de sănătate diferite.
În Lombardia, pandemia a expus deficitul organizațional al unui sistem mixt public-privat, considerat pe timp de „pace“ cel mai bun posibil, după cum arată ziaristul italian Roberto Saviano în Le Monde. Lombardia a fost zguduită de episoade grave de corupție care au legătură cu relația dintre puterea regională și sistemul de sănătate privat. Saviano este specializat pe anchete anti-mafia.
În Franța, Le Monde pune întrebarea de ce stabilimentele de sănătate private au rămas în linia a doua a luptei cu pandemia și arată că în actuala criza de sănătate colaborarea dintre spitalele publice și cele private nu a fost operațională de la început. Iar acum, deși privatul este integrat din ce în ce mai bine în dipozitivul de luptă, el încă rămâne utilizat ca rezervă. La o săptămâna după ce Franța a intrat în stadiul 3 al epidemiei, în lupta cu coronavirusul au fost mobilizate 500 de clinici și 300 de spitale private. Ministerul sănătații le-a cerut să-și reprogrameze intervențiile pentru a crește semnificativ capacitatea de tratament a cazurilor critice. Cu toate acestea, pacienți sunt transferați în regiuni îndepărtate, deși în regiunile lor de origine există spitale private, iar acest lucru a creat nedumeriri. Federația spitalelor franceze explică această situație prin faptul că spitalele private sunt în general specializate pe activități precum chirurgia, inutile în tratarea cazurilor de COVID-19, în timp ce sistemul de sănătate de stat este mult mai bine pregătit pentru lupta cu pandemia.
Astfel, spitalele private au fost mai greu de mobilizat pentru a prelua pacienți infectați. Unii acuză timpul prea mare de care autoritățile au avut nevoie pentru a schimba obiceiurile în spitalele private, aceasta în timp ce unele spitale publice erau copleșite de numărul mare de bolnavi. Alții arată spre timpul prea mare și spre birocrația de care este nevoie pentru ca spitalele private să primească autorizații pentru tratarea bolnavilor de COVID-19. În ceea ce privește transferul bolnavilor în alte regiuni, explică autoritățile, acest lucru este făcut pentru a obține un spațiu de manevră cât mai mare acolo unde pandemia a lovit dur.
În Spania, guvernul a naționalizat toate spitalele și toți furnizorii de servicii de sănătate din țară.
În Irlanda, guvernul a ajuns la un acord pe trei luni cu Asociația Spitalelor Private pentru a transforma temporar 19 spitale private în spitale publice sub controlul autorității de sănătate. Aceste spitale vor trata atât pacienți cu Covid, cât și pacienți cu alte afecțiuni. Ziarul Irish Sun a calculat că acordul va costa statul 115 milioane de euro pe lună.
0 comments :
Trimiteți un comentariu