Alături de cele 12.000 – 15.000 de IMM-uri bancabile, mai este un grup de afaceri mici și mijlocii care nici măcar nu își permit să se numească IMM-uri. Pentru că ele nu își găsesc locul în această mare categorie care a rămas înghețată din punctul de vedere al băncilor și al instituțiilor financiare de stat sau private.Oare pentru cine sunt acceleratoarele pe care chiar și unele bănci le finanțează, ținând ușa închisă totuși, sau în cel mai bun caz întredeschisă, pentru ca aerul modern sa intre, dar nici un leu să nu iasă cumva înspre acest ecosistem? Pentru cine sunt evenimentele de pitch-uri la care se strâng mulți simpatizanți, puțini fiind însă aceia care se aventurează să riște alături de echipele de fondatori?
În toată această încordare între victimele crizei și autoritățile publice, nimeni nu își amintește de ecosistemul startup. Să se descurce! Ăștia cu barbă și cu ochelari colorați vor știi să pivoteze, vor ști să își adapteze modelele de business în așa fel încât să fenteze criza. Ei s-au descurcat mereu singuri. Oare așa să fie?
Oare nu există companii care împletesc operațiunile cu tehnologia și care suferă cel puțin în aceeași măsură ca și cele 14.000 de IMM-uri? Oare nu ar putea să beneficieze și ei de un ajutor din partea statului așa cu UK au inițiat un fond de 1.3 miliarde de lire sterline?
Dacă nu se încadrează în criteriile de eligibilitate ale băncilor, nu merită să fie ajutați pentru ca potențialul lor recunoscut cu ipocrizie de toată lumea să nu rămână un vis frumos? Dacă ecosistemul startup va tăcea și de această dată, rușinat că există și că dă bătăi de cap utilizatorilor care trebuie să își schimbe obiceiurile de consum, este posibil ca după criză să adunăm resturile unui fost proiect de ecosistem. Un așa-zis ecosistem care ar trebui să conțină propriile surse de finanțare adaptate condițiilor în care activează.
Un ecosistem care ar trebui să fie sprijinit în condiții normale prin existența unor fonduri de risc deținute de autorități regionale sau naționale, care să completeze existența firavă la nivel național a fondurilor private de venture capital, care fără vreo susținere de orice fel, se zbat să finanțeze acele startup-uri care reușesc să se comporte profesionist din punct de vedere al business-ului sau au la bază o idee atât de inovatoare încât toți acei câțiva finanțatori sunt dispuși să îi ajute. Acum însă, nu este timp de frustrări.
Trebuie să salvăm tot ce mai poate fi salvat. Să spunem startup-urilor pe nume și să le tratăm așa cum merită: cu considerație și cu grijă, pentru ce se poate dovedi a fi viitorul sau lipsa de viitor economic a acestei națiuni, pentru o categorie de afaceri care încă nu se încadrează în cele care merită susținerea statului pe timp de criză. Este cineva care să audă strigătul tăcut al startup-urilor suferinde?
Opinie Ionuț Pătrăhău,
SeedBlink Equity Crowdfunding
Ionuț Pătrăhău a fost vice-președinte al Băncii Transilvania
0 comments :
Trimiteți un comentariu