Când SUA încearcă să se pună înainte de toți și de toate în lupta pentru dominație într-o nouă ordine mondială, iar China își extinde energic influența politică, economică și tehnologică, Uniunea Europeană, departe de a fi o putere globală, este împinsă spre capcana alegerii între cele două tabere. Pandemia grăbește această alegere.Pandemia de COVID-19 face clar că Europa și în special Germania nu mai au timp de pierdut în a alege între SUA, vechiul aliat, și China. Valorile democrate ale Americii puse în balanță cu valorile și căile autoritare ale Chinei fac ca direcția europenilor să fie clară, scrie în Business Insider Mathias Doepfner, CEO-ul Axel Springer, cea mai mare companie de publishing din Germania și Europa.
De asemenea, scrie și Andreas Kluth, editorialist la Bloomberg, pandemia ajută Europa să vadă fața cinică a Chinei, care încearcă să profite de criză cu o campanie de propagandă, cenzură și dezinformare uimitor de lipsită de tact. În consecință, China îi pierde pe europeni, cel mai mare trofeu geopolitic din lupta pentru supremație mondială contra SUA. De altfel, mai mulți analiști spun că pandemia a schimbat modul în care Bruxelles-ul și marile capitale europene privesc politicile Beijingului, considerat până nu de mult un aliat contra tendințelor protecționiste ale lui Trump.
Din tabăra Chinei, Zhang Ming, șeful misiunii chineze la UE, scrie într-o opinie publicată de Euractiv despre cum pandemia i-a adus pe europeni și pe chinezi în fața unor misiuni comune, cum ar fi menținerea societății și economiilor rezistente, promovarea coexistenței armonioase între om și natură și ghidarea globalizării în direcția bună. El cere o cooperare mai strânsă și o deschidere mai mare. Este un text departe de comentariile răutăcioase, la limita scandalului diplomatic, făcute recent de ambasadorii Chinei în mai multe state. Pe portalul de știri și articole China.org, controlat de guvernul chinez, editorialistul George N. Tzogopoulos arată că Europa și China încă mai pot merge înainte împreună. Autorul îi pune pe poziții contrare pe cancelarul german Angela Merkel, care „s-a concentrat pe bătălia de zi cu zi contra virusului pentru a-și proteja țara în loc să caute scuze“, și oficialitățile americane, care au ales să stigmatizeze și să condamne China. El se referă, probabil, la o campanie dusă de Trump contra Beijingului, pe care-l învinovățește de erori grave în combaterea COVID-19 care au permis răspândirea bolii în întreaga lume.
Când Daimler, unul dintre cele trei mari grupuri auto germane, la care cel mai mare acționar este din China, l-a citat pe Dalai Lama - un inamic al statului chinez - într-o postare pe Instagram, CEO-ul companiei Dieter Zetsche a trebuit să-și ceară scuze de două ori guvernului de la Beijing, amintește Mathias Doepfner, CEO-ul Axel Springer. Acesta va fi viitorul Europei? se întreabă el. Dacă actualele politici europene și mai ales germane privind China continuă, va urma o decuplare de SUA și o infiltrare și subjugare treptată de către China, spune Doepfner. Dependența economică va fi doar primul pas. Va urma influența politică. În viitor, cine va domina pe terenul inteligenței artificiale va domina și economic și apoi politic. În prezent, lupta se duce doar între SUA și China. Marele avantaj al chinezilor este că nu au instrumente de corectare democratice. Tot ce servește intereselor statului este permis, iar acest lucru face China mai lipsită de scrupule și în primul rând mai rapidă.
China este o putere globală nedemocrată, controlată de un președinte vanitos și atotputernic care a modificat legislația astfel încât să poată conduce pe viață. Pentru că Xi Jinping ar semăna cu Winnie the Pooh, un ursuleț dintr-o carte de copii, cenzura chineză interzice atât folosirea numelui acestuia, cât și a imaginii ursulețului. Oricine critică explicit guvernul este pedepsit. China nu protejează informațiile confidențiale despre cetățenii ei, nu este un stat de drept, nu are opoziție în parlament, nici libertate a presei, nici libertate de opinie și nici drepturile omului așa cum sunt ele înțelese în Occident.
Mulțumită suvravegherii digitale tot mai stricte, Xi Jinping a reușit să împingă China către o poziție de dominare globală ca parte a unei campanii aparent prietenoase și pașnice de expansiune internațională. Nu este mică probabilitatea ca Beijingul să copleșească industria de tehnologie din Silicon Valley. Atunci, experiența de cercetare a Europei va juca un rol decisiv.
De cealaltă parte, America, puterea mondială democratică cea mai mare, este guvernată “n prezent de un președinte narcisist - un om considerat a fi vulgar, fără educație și cu un caracter volatil, lipsit de orice respect pentru instituții. Jumătate dintre americani și trei sferturi dintre europeni nu au nicio simpatie pentru el. Și totuși, indiferent că, din “nt‚mplare, datorită consilierilor buni sau a unui instinct puternic, acest președinte a reușit să ia anumite decizii corecte. El a redus impozitele pentru a stabiliza economia SUA, s-a retras din acordul nuclear iranian, a sprijinit Israelul, a crescut presiunea asupra Europei pentru a demonstra mai multă solidaritate “n finanțarea NATO și a presat o OMS disfuncțională, scrie Dˆpfner. La final, alegerea este destul de simplă. Ce fel de viitor ne dorim pentru Europa? O alianță cu o democrație imperfectă sau cu o dictatură perfectă? Europa nu poate alege ce este mai bun din cele două. Trump a făcut clar că SUA nu vor coopera la nivel de informații cu serviciile secrete ale țărilor care permit ca date sensibile să ajungă în mâinile Partidului Comunist Chinez. O decuplare de SUA va fi pentru Europa mai dureroasă economic și din punctul de vedere al securității decât o decuplare de China.
Dˆpfner amintește și faptul că, acum când recesiunea slăbește marile companii, o înclinare a Europei spre China ar permite capitalismului de stat al unei puteri autoritare globale să continue să se infiltreze și chiar să preia industrii vitale (așa cum a făcut cu Daimler, Volvo, Kuka, Portul Pireu și Deutsche Bank) în timp ce companiile europene nu beneficiază de un principiu al reciprocității în China. Astfel, Europa ar putea ajunge o colonie chineză.
Între timp, Comisia Europeană a acceptat că Beijingul a cenzurat un articol semnat de 27 de ambasadori din țări UE și publicat în media chineză înlăturând referirile la faptul că pandemia de Covid a pornit din China. Articolul a marcat aniversarea a 45 de ani de relații diplomatice între Europa și China și cere relații mai strânse.
Separat, secretarul de stat american Mike Pompeo și nouă miniștri de externe din Europa Centrală și de Est au denunțat ceea ce ei consideră „un efort regretabil de a falsifica istoria“ din partea Rusiei (Kremlinul a acuzat Polonia că poartă o parte din vina declănsării celui de-al Doilea Război Mondial, minimalizează pactul secret din 1939 prin care naziștii și sovieticii și-au împărțit Europa și nu recunoaște alipirea statelor baltice după război ca ocupație militară). Pe de altă parte, în UE, statele est-europene se întrec în a fi alese de China poarta exporturilor chineze către Occident.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu