Alianțele europene și nord-atlantice sunt zguduite de multe lucruri, iar unul dintre acestea sunt gazele naturale, în special cele vândute de Rusia

Gazele rusești au atras furia Americii asupra Germaniei, o situație de care încearcă să profite Polonia, țară aliată cu cele două în NATO, dar cu o aversiune puternica față de tot ceea ce înseamnă influență rusească în regiune.

Polonia este hotărâtă să-și reducă în totalitate dependența de gazele din Rusia, și chiar și Turcia, un rebel în NATO, se laudă că și-a găsit alternative la com­bustibilul importat din Rusia, deși este o verigă principală în rețeaua de transport a acestuia spre țările tradițional aliate Moscovei Bulgaria, Serbia și Ungaria.

Președintele american Donald Trump a promis că va face orice pentru a opri Germania să construiască o dublură a gazoductului Nord Stream prin care aceasta ar primi pe o rută directă gaze naturale rusești. Germania are nevoie de acest combustibil pentru tranziția de la cărbune la energie verde, iar SUA au de vândut propriile gaze în Europa. Decizia unilaterală a lui Trump de a retrage o parte din trupele americane staționate în Germania a luat Berlinul prin sur­prindere și poate fi considerată o manevră de inti­midare. Polonia, vecina Germaniei și piesă importantă pe flancul estic al NATO, se ferește de gazele rusești și face de ceva timp eforturi pentru a-și reduce dependența de acestea, considerându-le nocive pentru securitatea sa energetică. Gazele vândute de Rusia sunt descrise adesea ca un instrument geopolitic de intimidare și șantaj, dar și de recompensare a „prietenilor“ Moscovei. Dacă Germania, o țară mai greu de intimidat, insistă pe gazele rusești, Polonia este unul din primii clienți ai gazelor naturale lichefiate exportate de SUA și insistă pe construirea unei conducte prin care să se alimenteze cu gaze extrase din Norvegia - Baltic Pipe. Varșovia și-a făcut cunoscută decizia de a prelua trupele americane dacă Trump le retrage din Germania imediat după ce președintele american și-a anunțat intenția, sau amenințarea.

Baltic Pipe, care leagă Polonia de exploatările de gaze din Norvegia, va fi finanțată integral într-o lună, iar proiectul se încadrează în termen în pofida pandemiei, a anunțat directorul general al operato­rului național al rețelei de gaze din Polonia Gaz System. Proiectul, de 1,6 miliarde de euro, este o colaborare între Gaz System și serviciul omolog danez Energinet și se spune despre el că va agita piața energiei într-una dintre cele mai sensibile zone geopolitice ale Europei, ajutând Varșovia să-și reducă dependența de zeci de ani de gazele rusești, scrie Financial Times. Baltic Pipe este, de asemenea, o șansă pentru Polonia de a deveni un hub central european pentru distribuția de gaze. Tomasz Stepien, care conduce operatorul de rețea polonez din 2015, a declarat că a discutat cu aproximativ 15 bănci cu privire la finanțarea programului de investiții al Gaz System, care include partea sa din costurile pentru conducta baltică. „Procesul este deja într-un stadiu avansat. Suntem în discuții cu băncile, prezente pe piața poloneză. Acestea sunt suficiente pentru a avea banii asigurați pentru program“, a spus el, adăugând că proiectul va fi finanțat și din fluxurile de numerar ale Gaz System și din subvenții UE cu până la 267 milioane euro.

Conducta, care va avea o capacitate de 10 miliarde de metri cubi pe an, urmează să fie finalizată în 2022. Împreună cu un terminal GNL din portul baltic Swinoujscie, aceasta face parte dintr-un plan mai larg polonez de a sparge dominația Rusiei pe piața de gaze naturale europeană. Polonia își acoperă cu importuri rusești aproximativ 9 miliarde de metri cubi din necesarul anual de gaze naturale de 17 mi­liarde de metri cubi.

Producătorul de gaze și petrol PGNiG, companie de stat, a arătat clar că nu își va reînnoi contractul cu Gaz­prom, monopolul rus al exporturilor de gaze, atunci când acesta expiră în 2022. „În trecut, am fost lo­viți de foarte multe ori de dependența noastră de ga­zul ru­sesc“, a declarat Jerzy Kwiecinski, directorul general al PGNiG, subliniind că Polonia a cumpărat gaze de la Gaz­prom la prețuri mai mari decât ceilalți clienți eu­ro­peni. „Pentru noi, asigurarea apro­vizio­nării cu gaze nu este doar o problemă de economie, ci și una de secu­ri­tate“, a adăugat el. Pe lângă faptul că va per­mi­te Po­lon­i­ei să-și diversifice apro­vizionarea cu gaz, con­ducta baltică va ajuta țara să-și decar­bonizeze eco­no­mia. În pofida progresului, analiștii cred că res­pec­tarea termenelor pentru cons­truirea acesteia reprezintă o pro­vo­care.

Turcia, deja un jucător important în apro­vizio­narea cu gaze a Europei, a importat în ultimele luni mai multe gaze din Azerbaidjan decât din Rusia, ceea ce, spun experții, ar putea fi efectul unei schimbări de politică față de Moscova vizibilă deja în conflictele din Libia și Siria. Acolo, Turcia și Rusia se războiesc prin intermediul interpușilor. Turcia primește gaze rusești direct prin TurkStream, gazoduct nou construit de Rusia pentru a înlocui proiectul defunct South Stream, destinat aprovizionării cu combustibil a Europei de Sud și de Est. Nord Stream și South Stream/ Turk­Stream fac parte din eforturile strategice ale Rusiei de a reduce rolul Ucrainei în distribuția de gaze rusești către Europa. Turcia importă gaze și din Iran. Turk­Stream va avea o extensie care va ajunge în Bulgaria, Serbia și Ungaria - Balkan Stream. Guvernul ungar, deși a spus că vrea să-și reducă dependența de gazele rusești, a anunțat recent că se așteaptă să înceapă importurile din Serbia prin Balkan Stream în octom­brie 2021, „poate în cantități mai mari decât s-a plănuit inițial“. Secțiunea sârbă a gazoductului este finalizată, dar cea bulgară nu. Sofia s-a angajat să termine lucră­rile până la sfârșitul anului.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Bogdan Cojocaru