Când producătorul chinez de electrocasnice Medea a cumpărat în 2016 constructorul de roboți industriali Kuka, mândria sectorului de tehnologie din Germania, Uniunea Europeană și Berlinul au început să-și pună serios problema protejării tehnologiei și industriilor strategice de preluări de către puteri economice străine cu interese contrare celor ale Europei.Achiziția Kuka a deschis discuții aprinse. Propaganda chineză a încercat să asigure că astfel compania germană va ajunge la un alt nivel, deschizându-i-se calea spre piața infinită a Chinei și spre elita globală, de care Kuka de altfel nici nu era departe. Locurile de muncă ar fi urmat să rămână în Germania. În presă au apărut povești despre investitori chinezi salvatori și angajați fericiți după ce și-au depășit fricile inițiale. Un mare combinat siderurgic din Serbia, preluat de un grup chinezesc, era exemplul preferat.
N-au trecut bine anii și au venit disponibilizările la Kuka. O parte din operațiuni au fost mutate în China, iar managementul german a fost schimbat. Compania și-a pierdut spiritual nemțesc, iar Germania și-a pierdut una din bijuteriile coroanei.
Acum, Berlinul și Comisia Europeană încearcă să prevină repetarea unei astfel de povești. Iar șansele ca lucrurile să se schimbe cresc, având în vedere că Germania va prelua de la Croația pe 1 iulie președinția prin rotație a Consiliului UE, iar Comisia este condusă de o nemțoaică bună colaboratoare cu cancelarul Angela Merkel, Ursula von der Leyen. Iar schimbarea ar putea fi accelerată în condițiile în care pandemia îndeamnă la urgentarea adoptării unei abordări mai dure a relațiilor economice cu China, după cum scrie Financial Times. Teama este că marile companii sprijinite financiar și politic de guvernul de la Beijing vor profita de slăbiciunile create de noua criză pentru a cumpăra firme și active europene ieftine.
O companie controlată de guvernul chinez s-a repezit deja să cumpere luna trecută o participație la Norwegian Air, companie aeriană adusă în pragul falimentului de pandemie. Norvegia nu este în UE, dar semnalul a fost clar. Daimler, unul din cele trei mari grupuri auto germane, are deja în acționariat o companie auto chineză controlată, de asemenea, de stat. Iar industria producătoare de mașini din Germania trece prin cea mai dificilă perioadă din ultimele decenii. Problema este că în UE va fi greu de obținut un consens privind China deoarece unele state se aruncă pur și simplu în brațele acesteia, atrase acolo de banii ieftini promiși necondiționat de companiile chineze.
Astăzi, conducătorii instituțiilor europene urmează să participe la un telesummit UE-China pentru discuții referitoare la relațiile comerciale dintre cele două părți și răspunsul contra pandemiei de COVID-19. La discuțiile de la distanța va participa premierul chinez Li Keqiang. Însă cu câteva zile înainte de summit, Comisia a publicat opțiuni pentru rezolvarea a ceea ce ea descrie drept distorsiuni pe piață provenind de la companiile străine subvenționate de state din afara Europei. Propunerile au ca scop să prevină companiile străine care au primit granturi, credite sau alte forme de sprijin financiar semnificativ de la stat să-și creeze avantaje injuste în Europa. Astfel, UE intenționează să își întărească apărarea contra firmelor străine sponsorizate, ceea ce marchează o intensificare a eforturilor de a-și proteja „autonomia strategică“ față de China, dar și de SUA sau alte forțe comerciale, în timp ce-și apară interesele economice, după cum remarcă The Wall Street Journal. Noua abordare vine după ani de zile de frustrare privind ceea ce este perceput ca un refuz al Chinei de a-și onora promisiunea de a-și deschide piețele pentru firmele europene, notează Financial Times. Noile propuneri nu ajung la nivelul eforturilor Americii de a se „decupla“ de China, dar sunt cea mai recentă dovadă că CE vrea o abordare mai dură a unui „rival sistemic“, au explicat diplomați europeni. Actualele turbulențe economice intensifică senzația de urgență. „Este evident că unele companii din afara Europei care concurează pentru contracte de achiziții au beneficiat de subvenții guvernamentale și nu putem permite ca distorsiunile de pe piața internă să continue“, a spus pentru FT comisarul pentru piața internă Thierry Breton. „Este o piață de 2.000 de miliarde de euro pe an și va deveni foarte sensibilă după criză. Când vine vorba de asigurarea reciprocității la accesul la contractele de achiziții publice din China, mai avem de lucru.“ Posibilul nou regim nu are ca țintă o țară anume, dar principalul pericol este evident. „Reciprocitatea pur și simplu nu există“, a spus Manfred Weber, liderul german al Partidului Popular European din Parlamentul European. „China este o posibilă amenințare pentru interesele economice ale Europei și pentru modul de viață occidental. În unele aspecte, China este un partener, dar pe terenul economic, este clar un concurent.“
Deocamdată, de când a venit criza, în afară de achiziția participației la Norwegian Air, nu sunt semne că este în pregătire o ofensivă chineză. Analiștii spun însă că nu este cazul ca europenii să se culce pe o ureche.
Investitorii chinezi au devenit mai selectivi deoarece încetinirea economică a Chinei înseamnă mai puțini bani, iar guvernul de la Beijing vrea să împiedice firmele chineze să se mai aventureze nesăbuit în afaceri din străinătate așa cum au făcut în ultimii ani. ÑGrija nu este volumul investițiilor“, a declarat Agatha Kratz, specialist în relațiile Europa-China la Rhodium Group, o organizație de cercetare. ÑÎngrijorarea are de-a face cu una sau două sau trei achiziții care ar putea afecta competitivitatea europeană.“
În loc de lovituri mari care să creeze agitație, cum a fost preluarea Kuka în 2016, companiile chineze se concentrează de la un timp mai mult pe oferte mai mici care le oferă acces la tehnologii esențiale, scrie The New York Times. În unele cazuri, „loviturile“ investitorilor chinezi s-au dovedit a fi și salvatoare, ei pariind pe companii văzute de alții fără de speranță. Volvo Cars a devenit din nou o forță pe piața automobilelor de lux după ce Zhejiang Geely Holding Group, compania-mamă a Geely Auto, a cumpărat-o de la Ford Motor în 2010 și a pompat 10 miliarde de dolari în modele noi și capacitate de producție suplimentară. Tot o companie chineză a cumpărat portul Pireu atunci când de Grecia aflată în pragul falimentului se fereau toți creditorii și investitorii. Chinezii nu sunt singurii investitori de care liderii europeni sunt îngrijorați. Săptămâna trecută, guvernul german a declarat că va intra cu o participație de 23% în acționariatul CureVac, o companie germană care lucrează la un vaccin contra COVID. Implicarea Berlinului a fost văzută ca o modalitate de a elimina o posibilă concurență din partea administrației Trump.
0 comments :
Trimiteți un comentariu