♦ Conflictul azero-armean a destabilizat o regiune vitală pentru transportul de petrol către Europa printr-un culoar care trece prin Turcia.Dezghețarea violentă a conflictului din sudul Caucazului, dintre Armenia și Azerbaidjan, riscă să adâncească rivalitatea dintre Rusia și Turcia, două forțe geopolitice dominante în regiune.
În timp ce Rusia, aliat tradițional al Armeniei, s-a grăbit să-și asume rolul de mediator, Turcia a avertizat că va susține Azerbaidjanul. Însă ambele puteri au profitat de acest conflict, care durează de zeci de ani, vânzând armament și tehnică militară beligeranților: Rusia armenilor și azerilor, iar Turcia azerilor. Apoi, Turcia mizează pe gazele naturale azere pentru a-și reduce dependența energetică de Rusia. Conflictul nou, însă, destabilizează o regiune importantă pentru transportul de petrol și gaze caspice și de mărfuri către piața turcă și cea europeană.
Luptele dintre armeni și azeri au reizbucnit pe 12 iulie în Tovuz, o regiune azeră pe o graniță recunoscută de cele două părți și aflată la circa 300 de kilometri nord de enclava separatistă Nagorno-Karabah, populată cu armeni, dar controlată de Azerbaidjan, zona tradițională de conflict. Fiecare parte o acuză pe cealaltă că a provocat ostilitățile. Zaur Shiriyev, analist specializat pe regiunea Caucaz la Grupul Internațional de Criză, crede că totul a pornit de la un incident minor care a escaladat din cauza pierderii încrederii în procesul de pace multinațional care durează de zeci de ani, scrie Financial Times. Emil Sanamyan, expert la Institutul USC pentru Studii Armene, a sugerat că declanșatorul a fost un nou avanpost construit de forțele armate armene care ar fi dat Armeniei un avantaj tactic în regiune și pe care forțele azere au încercat să-l distrugă. Laurence Broers, expert în conflictul azero-armen, a sugerat că Azerbaidjan s-ar putea să fi avut motivații geopolitice să atace granița pentru a testa angajamentele dintre Rusia și Armenia, notează Eurasianet.org. Alții spun că Armenia încearcă să forțeze Rusia să se implice de partea ei în conflict.
După primele atacuri, după unele estimări din presa locală circa 30.000 de protestatari au cerut la Baku ca guvernul azer să abandoneze cu totul negocierile de pace și să intre în război deschis cu Armenia. La un moment dat, o parte din demonstranți au forțat intrarea în clădirea parlamentului strigând „Opriți carantina și porniți războiul“. Forțele de securitate au răspuns cu tunuri de apă și gaze lacrimogene pentru a dispersa mulțimea. Două zile mai târziu, președintele Azerbaidjanului Ilham Aliyev l-a demis pe ministrul de externe, acuzându-l de „trădare“ și că „a dus negocieri inutile“ în încercarea de a obține accesul oficialilor Organizației Mondiale a Sănătății în Karabah pentru a ajuta oamenii de acolo să facă față pandemiei de Covid-19. Aliyev a explicat, referitor la demonstrație, că cei mai mulți dintre protestatari sunt patrioți pașnici derutați de activiști ai opoziției, care sunt „mai răi decât armenii“. „O mare parte din opinia publică este mai radicală decât poate fi guvernul“, explică Thomas de Waal, asociat la Carnegie Endowment for International Peace. Cele două state vecine din Caucazul de Sud au purtat un război crunt între 1988 și 1994 pentru regiunea Nagorno-Karabah, un teritoriu care acum are o populație de mai puțin de 150.000 de persoane. Au murit în acel război 30.000 de oameni. De atunci, conflictul a rămas deschis, cu răbufniri scurte din când în când. În urmă cu patru ani, o astfel de răbufnire a omorât peste 100 de oameni. În cea de acum au murit câteva zeci.
Rusia și-a luat rapid rolul de mediator, cerând ambelor părți reținere. Cu toate acestea, președintele rus Vladimir Putin a dat ordin ca armata să țină exerciții militare de amploare în sud-vestul țării sale pentru a testa capacitatea de răspuns a forțelor armate și asigura „securitatea Rusiei“ în regiune. Manevrele s-au bazat pe 150.000 de soldați și 400 de aeronave, potrivit guvernului rus.
Conflictul azero-armean a destabilizat o regiune vitală pentru transportul de petrol către Europa printr-un culoar care trece prin Turcia. De asemenea, Turcia are mai multe proiecte energetice comune cu Azerbaidjanul. Ankara a învinovățit rapid Armenia pentru începerea noilor ostilități. Șeful industriei apărării din Turcia a declarat că sectorul său este pregătit să ajute Azerbaidjanul. „Industria noastră a apărării, cu toată experiența, tehnologia și capacitățile sale, de la drone înarmate la muniție, rachete și sisteme de luptă electronice, este întotdeauna la dispoziția Azerbaidjanului“.
Declarația vine de la directorul industriei militare Ismail Demir. Președintele turc Recep Tayyip Erdogan a avertizat că nu va ezita să „se opună oricărui atac“ asupra Azerbaidjanului și că Armenia „este depășită“ în acest conflict.
Cele două state se înarmează de ani de zile. Bogată în resurse de petrol și gaze, Azerbaidjanul a investit masiv în industria militară, două miliarde de dolari numai în 2019. Anul acesta, Azerbaidjanul a semnat un acord cu Turcia pentru achiziționarea de armament turcesc de 30 de milioane de dolari. Printre achiziții se numără drone înarmate. Armata azeră a cumpărat, de asemenea, tancuri Altay și elicoptere T129 ATAK de la Turcia, dar și tehnică militară rusească, sud-coreeană și din alte țări cu tradiție militară. Recent, forțele armene s-au lăudat că au doborât o dronă a armatei azere construită în Israel. În schimb, Armenia poate achiziționa echipamente speciale cu împrumuturi luate de la Rusia. Anul trecut, un parlamentar rus a declarat că Rusia vinde Armeniei arme pe care nu le-a mai vândut niciodată altei țări. Săptămâna aceasta, Armenia și Grecia au semnat un acord pentru întărirea legăturilor militare dintre cele două țări. Relațiile dintre Grecia și Turcia s-au tensionat recent din cauza încercărilor Turciei de a revendica resurse de petrol și gaze naturale dintr-o zonă a Mediteranei pe care Atena o consideră ca făcând parte din teritoriul ei.
Fiecare stat beligerant are vulnerabilitățile lui și poate provoca pagube însemnate celuilalt. „Niciuna nu este capabilă de intimidare sau de cumpătare“, spune Richard Giragosian, director la Centrul pentru Studii Regionale din Erevan. „Adevărata întrebare nu este despre medierea internațională, ci despre cât de departe vor Armenia și Azerbaidjanul să continue cu această escaladare. Suntem într-o situație de genul ochi pentru ochi care scapă de sub control.“ Cât despre Rusia și Turcia, acestea se confruntă indirect în Libia și Siria, întreținând războaiele de acolo.
0 comments :
Trimiteți un comentariu