Crizei globale i s-au pus cam tot atâtea diagnostice câți diagnosticieni s-au încumetat să-i descifreze cauzele și simptomele. Și cum, între ei, nu sunt deloc puțini cei care gândesc că trecem prin cea mai incontrolabilă turbulență din vremurile moderne, poate că e timpul să fie trași de mânecă. Sigur, sunt atacate concomitent viața și economia iar pentru că viața are prioritate măsurile pentru apărarea sănătății au accentuat căderea economiei! Dar, totuși, nu e nici război și nici dezastre economice ca în 1929-1933.Crizele vin și pleacă. Va pleca și criza asta. Important, acum, este să nu-i dăm apă la moară să lase în urmă răni greu vindecabile. Nici în planul vieții, nici în cel al economiei! Și să înțelegem că aceste două planuri se conjugă. Dacă viața va fi apărată bine, economia îsi va reveni mai repede; iar dacă economia își va tura mai repede motoarele către standarde de normalitate, vor veni bani și tehnologii în sectoarele în care este apărată sănătatea.
Se pare că, în economie, ce a fost mai greu a trecut. Nu avem încă datele creșterii economice din trimestrul al doilea, Statistica le va publica pe 14 august, dar e cert că, în lunile aprilie-iunie, PIB-ul a suportat o contracție extrem de puternică. O cădere dramatică a înregistrat cu deosebire comerțul exterior, exporturile au căzut la jumătate în aprilie, față de mai, iar redresarea din mai și iunie a fost anemică, după cum a fost și cererea externă. Importurile au căzut și ele, comparativ cu lunile ianuarie-martie, dar cum au continuat să surclaseze exporturile ne-am ales și cu deficite umflate ale balanței comerciale și balanței contului extern. Avem totuși speranța, întemeiată în bună măsură, că partea cea mai mare din pierderea de altitudine din trimestrul al doilea va fi recuperată până la sfârsitul anului în curs.
Soldul negativ al balanței comerciale, în împrejurarea în care importurile au suit cu mult peste nivelul exporturilor, pune în mare dificultate piața valutară. Motiv ce l-a determinat pe guvernatorul BNR, în toate prezentările publice din această vară, să pună în relație directă preocuparea băncii centrale de a acoperi la niveluri optime deficitele de lichiditate din bănci cu grija pentru echilibrul pieței valutare și a cursului de schimb leu-euro. Rezultatul direct a dat rezistență pieței noastre valutare la presiunile puternice ale crizei.
În spațiul public, știrile despre evoluțiile leului, în raport cu moneda unică europeană, nu mai sunt însoțite de comentarii despre “maxime istorice”. Iar atunci când moneda noastră înregistrează deprecieri, ele sunt de fapt măsurate în valori zilnice de câteva zecimi dintr-un ban. Și asa se petrec lucrurile încă din martie, când criza a început să-și ia avânt.
Rezistența la criză, a pieței valutare, am exersat-o cu rezultate dintre cele mai bune în timpul celeilalte crize, din 2008-2011. Au fost numeroase vocile, atunci, care au prezis prăbușirea leului. S-au înșelat. Reflexele pieței valutare au funcționat. Deși relele prevestiri se înmulțeau, translatând emoțiile negative ale pesimiștilor în multe dintre compartimentele societății, cu mari exagerări deseori, flotarea controlată a cursului de schimb a acționat ca supapă prin care au fost evacuate multe dintre presiunile din economie.
Așa a fost atunci, în timpul crizei din 2008-2011. Așa se petrec lucrurile și în prezent, sub presiunea crizei actuale. Pesimismul a dominat un timp previziunile pentru soarta leului. Ca și atunci, și acum, banca centrală a opus turbulențelor pieței, mecanismele de corecție.
BNR a așezat, una lângă alta, trei fotografii neretușate. Trei imagini nefardate ale leului în vremea crizei actuale: asigurarea lichidității în bănci, pentru ca, mai departe, băncile să finanțeze bugetul statului, economia reală și populația; inflația, situată în prezent pe una dintre cele mai bune poziții din Uniunea Europeană; și stabilitatea pieței valutare într-un moment în care excesul de importuri a împins peste limitele admise deficitul balanței comerciale. Toate, laolaltă, dau șansă stabilității financiare.
0 comments :
Trimiteți un comentariu