Pandemia și alegerile prezidențiale din Bielorusia au reamintit europenilor că această țară există. Dincolo de amuzamentul provocat de remarcile președintelui reales Aleksandr Lukașenko, ultimul dictator al Europei, despre coronavirus, cum că acesta poate fi ținut la distanță prin munca la câmp și vodcă, statul cu nici zece milioane de locuitori prezintă interes pentru Uniunea Europeană pe mai multe fronturi: geopolitică, Rusia și importurile de petrol și gaze naturale.Bielorusia este o economie mică, săracă, în criză, însă este un stat tampon între Rusia și NATO, este una din țintele Parteneriatului Estic prin care UE a încercat să-și extindă influența în fostul spațiu sovietic, dar face parte din Uniunea Eurasiatică, răspunsul Rusiei la piața comună europeană, este dependentă comercial și energetic de Rusia, încearcă o reorientare spre China pentru bani și trece printr-o criză politică.
Apoi, uneori, Lukașenko i se opune lui Vladimir Putin, iar analiștii spun că președintelui rus urmărește cu mare atenție situația politică și socială din țara vecină - marcată de o ascensiune fără precedent a opoziției și proteste de stradă de amploare - deoarece ar putea deveni un exemplu pentru ruși. De asemenea, Bielorusia este pe ruta unor conducte de petrol și gaze naturale importante pentru Europa.
Andreas Kluth, comentator la Bloomberg, la publicația germană Handelsblatt și la The Economist, apreciază că în ceea ce privește situația politică din Bielorusia, Uniunea Europeană nu are nicio opțiune mai bună în afară de a-l sprijini pe dictator, riscul fiind ca altfel Rusia să se simtă invitată să se amestece, agresiv, în treburile interne ale vecinului, ceea ce ar putut sfârși în „Ucraina 2.0“.
El face referire la încercarea Occidentului de a sprijini consolidarea democrației în Ucraina soldată cu anexarea Crimeei de căre Rusia și un război hibrid în estul țării între armata guvernului de la Kiev și trupe separatiste susținute de Moscova.
Bielorusia are în față un „război hibrid“, a declarat Lukașenko săptămână trecută, înainte de alegerile din weekend pe care le-a câștigat cu un scor de 80%, demn de un regim închis și autoritar și pe care opoziția, oprimată, îl contestă chiar și cu proteste violente în stradă.
Astfel de proteste erau până acum câțiva ani ceva de neconceput în Bielorusia, unde Lukașenko conduce de 26 de ani. În lungul și emoționantul discurs către popor de dinainte de alegeri, „dictatorul“ a lăudat alianța cu Rusia, dar a acuzat Moscova că a mințit în legătură cu 33 de presupuși mercenari ruși arestați sub amenințarea armelor undeva lângă capitala Minsk, amintește Deutsche Welle. Guvernul bielorus susține că rușii au fost aduși acolo pentru a destabiliza țara înainte de alegeri. Liderul de la Minsk a spus că arestații plănuiau o „revoluție colorată“ (după modelul revoltelor populare din Ucraina, Georgia sau Kîrghizstan) și a respins explicația Moscovei că indivizii ar fi fost în drum spre Istanbul.
De asemenea, Lukașenko și-a reiterat avertismentul că nu va permite proteste antiguvernamentale precum Euromaidanul din Ucraina în timpul alegerilor sau în zilele de după, notează Radio Europa Liberă. „Rusiei îi este teamă să ne piardă deoarece în afară de noi nu mai are niciun aliat apropiat“, a afirmat dictatorul.
Relațiile dintre Rusia și Bielorusia s-au răcit după ce, în contextul unor discuții despre o posibilă integrare a celor două economii, Lukașenko a arătat puțin entuziasm, temându-se că își va pierde funcția și chiar țara, iar Moscova a retras condițiile privilegiate sub care vindea petrol partenerului ei. Economia bielorusă este puternic depedentă de exporturile agricole rusești și, mai important, de importurile ieftine de petrol rusesc pe care rafinăriile bieloruse îl rafinează, produsele astfel obținute fiind exportate la prețuri europene.
Rafinăriile sunt calibrate pentru procesarea petrolului rusesc, iar una dintre ele este deținută în parteneriat de Gazprom Neft și Rosneft.
Peste 20% din exporturile Bielorusiei sunt produse din țiței. Țara face parte din Uniunea Vamală cu Rusia și de aceea s-a calificat mult timp pentru importuri fără taxe.
Însă Kremlinul reformează sistemul de taxe în comerț pentru maximizarea veniturilor din producția internă de petrol micșorând taxele de export. Aceasta înseamnă că Bielorusia ar cumpăra petrol rusesc la prețul pieței, nu subvenționat, și nu va mai putea exporta la prețuri mai mici decât cele ale Rusiei. Astfel, Minskul a cerut Moscovei compensații pentru rafinăriile sale.
Perspectivele sunt sumbre pentru economia bielorusă: recesiune acută, venituri la buget mai mici și reducerea nivelului de trai. Tensiunile sociale vor crește. Lukașenko a încercat să reducă dependența de Rusia cu importuri din Venezuela în 2011-2012, Iran în 2017 și cu SUA anul acesta. În acest context, cum s-a poziționat Rusia față de alegerile pentru președinte din Bielorusia? se întreabă Radio Europa Liberă. „Geografia, semnificația și simbolismul Bielorusiei înseamnă că ce se întâmplă acolo are împortanță mai mare pentru puterea de la Kremlin decât ce se întâmplă în alte părți“, spune Nigel Gould-Davies, fost ambasador britanic la Minsk. „Bielorusia n-a mai trecut prin astfel de momente din anii 1990. Cum ar arăta la Moscova dacă un lider autoritar care domnește de mult timp într-un stat slav, cu o economie în declin, are probleme și se confruntă cu o mișcare de opoziție? Și cu alegeri libere și cinstite? Ar fi un exemplu rău pentru Putin“, a explicat diplomatul. Bielorusia are graniță cu trei state membre ale UE și NATO „ Polonia, Lituania și Letonia. De asemenea, se învecinează cu Ucraina, deja destabilizată politic și economic de Rusia. Circa 10% din petrolul importat de UE vine prin oleoductul Drujba (Prietenie) care trece prin Bielorusia. Conducta aprovizionează Germania, Polonia, Slovacia, Ungaria și Cehia. În plus, prin Bielorusia trece gazoductul Yamal-Europa care acoperă cu gaze rusești peste 6% din consumul european.
0 comments :
Trimiteți un comentariu