Mă gândesc uneori, amuzat, la sentimentul de frustrare pe care l-am avut atunci când pediatrul mi-a spus, în calitate de proaspăt tătic: „părintele trebuie să citească, să simtă, starea bebelușului“ sau când găteam ceva și primeam sfatul următor: „făină cât cuprinde, cât cere aluatul, după cum simți la mână“ sau la pescuit, când mi se spunea că „trebuie să ai simțul apei“.Cred că este un sentiment normal pentru cei lipsiți de experiență și, da, odată ce începem să avem cunoștințe și experiență, dezvoltăm acel „simț“ despre care vorbesc cei care știu. Este întotdeauna binevenită însă o rețetă clară, pentru că avem nevoie de câteva reguli de bază după care să ne rafinăm aceste simțuri.
Întrebarea. Am primit de mai multe ori, de-a lungul timpului, întrebarea: „În ce monedă e mai bine să economisesc?“. Așa cum probabil vă imaginați, dată fiind introducerea, nu există un răspuns simplu sau unic la această întrebare. Fiecare om are „simțul“ lui, circumstanțele lui, propriile obiective pe care le urmărește. Voi încerca însă să găsesc acea rețetă care să vă ajute să găsiți un răspuns rapid la acestă întrebare, pe care ulterior să îl adaptați la situația și dorințele voastre. Nu voi spune nimic astăzi referitor la „în ce investim“ (depozite, titluri de stat, fonduri de investiții, acțiuni etc), pentru că acum este important să înțelegem ce ne ajută să facem alegerea corectă - economisim în lei sau valută?
Fără risc valutar. Una dintre ipotezele pe care le folosesc este că nu vrem să ne asumăm un risc valutar. Scopul nostru este să ne conservăm cât mai bine averea sau șansele de îndeplinire a obiectivelor personale. Asta înseamnă că: a) dacă obiectivul este în RON, avem nevoie de RON, economisim direct în RON sau b) dacă obiectivul este în euro, avem nevoie de euro, economisim direct în euro. Nimic mai simplu, așa-i? Avem însă o provocare!
Provocarea. Din păcate, regula simplă enunțată mai sus nu ne ajută tot timpul. Există o serie de complicații care apar din cauza „euroizării“ unei părți semnificative a economiei românești. Există prețuri care sunt stabilite în RON (prețul legumelor produse în România), prețuri care sunt stabilite în funcție de cursul euro (locuință, chirie, factura de telefon) sau USD (combustibili), precum și prețuri care depind parțial de RON și parțial de alte valute (acciza la tutun reprezintă peste 50% din prețul final al produsului și este stabilită în euro). Evident, aproape în totalitate, plata efectivă se va realiza în lei. În acest context, provocarea este să determinăm în ce monedă vom economisi pentru a ne îndeplini obiectivele stabilite.
Principalele obiective pentru care economisim. „Un om bolnav are o singură dorință, iar un om sănătos o mie“, spune un proverb. O să mă refer aici doar la câteva, alese după importanță, dar și după cât sunt ele de conștientizate de cei mai mulți dintre noi: fondul de urgență, achiziția locuinței, educația copiilor sau menținerea nivelului de trai la retragerea din viața activă. Obiectivele diferă din punctul de vedere al importanței, al perioadei în care pot fi îndeplinite, cât și al activelor în care investim.
Fondul de urgență reprezintă o sumă de bani pe care o economisim cu scopul de a face față unor situații neprevăzute: probleme de sănătate, reducerea temporară a veniturilor (incapacitate de muncă, șomaj). Este dimensionat la cel puțin 2-3 salarii nete.
Banii sunt folosiți pentru acoperirea nevoilor curente: hrană, comunicare, transport etc., pentru care avem nevoie de lei.
Având în vedere că acest fond trebuie să fie disponibil în orice moment și că va fi folosit în lei, recomand menținerea lui în lei.
Achiziția locuinței. Prețul apartamentelor este stabilit în România, în cele mai multe cazuri, în euro. Dacă economisim pentru avans, orizontul de timp este relativ scurt: 2-3 ani. Trebuie să fim atenți la costurile asociate schimbului valutar și, eventual, să cumpărăm euro o dată la 3-6 luni, dacă putem obține un curs mai bun. Recomandarea este să economisim în euro.
Educația copiilor, nu presupune un efort financiar suplimentar atunci când trăim în orașe universitare cu acces la învățământ gratuit și, în plus, copiii rămân alături de noi, acasă. De multe ori însă, educația presupune taxe de școlarizare și cheltuieli suplimentare cu chiria și întreținerea. Simplificat, în cazul în care școlarizarea se va face în țară, recomand economisirea și investirea în lei. În cazul în care copiii vor merge la o universitate din străinătate, recomand economisirea și investirea în euro (sau dolari pentru cazul în care universitatea este în SUA).
Retragerea din viața activă. Am văzut care este modul de abordare atunci când obiectivele sunt relativ simple și putem asocia o monedă obiectivului vizat. Lucrurile devin ceva mai complicate atunci când obiectivul este complex, cum este cazul menținerii nivelului de trai la retragerea din viața activă. Obiceiurile de consum diferă de la o persoană la alta și se schimbă în timp, pentru că suntem diferiți. Raportările oficiale nu ne ajută nici ele suficient. În ciuda celor menționate, putem face câteva aproximări, tocmai în ideea de a obține un rezultat. Haideți să vedem care sunt acestea și ce obținem. Dacă nu sunteți interesați de câteva detalii, puteți sări direct la rezultate.
Structura consumului. O aproximare pe care o avem la îndemână este structura Indicelui Prețurilor de Consum (IPC), pe baza căruia se calculează inflația. De acolo preluăm următoarele ponderi în structura consumului: mărfuri alimentare (32%), mărfuri nealimentare (48%) și servicii (20%). La nivel de detaliu, cu titlu de exemplu, știm că tutunul și țigările reprezintă 6,5%, iar combustibilii 8,4% din consum.
Cât de mult importăm și în ce valută? O altă aproximare o facem uitându-ne la ponderea importurilor de bunuri de consum în valoarea achizițiilor de mărfuri ale populației. Aceasta este în jur de 27%. Din importurile de mărfuri, 84% provin din Uniunea Europeană (și le asimilăm cu euro), iar restul din afara UE (și le asimilăm cu dolarul). De menționat că ținem cont și de componenta de taxe, stabilită de asemenea, în valută. În lipsa datelor, nu ținem cont de structura pe valute a importurilor de servicii relevante, pe care o presupunem a fi identică cu cea a mărfurilor.
Structura pe valute a consumului. Dacă punem toate informațiile de mai sus împreună, ajungem la următoarele ponderi: RON 60%, EUR 30%, USD 10%. Cu alte cuvinte, asumând că avem un coș de consum care se pliază pe tiparul de mai sus, ar trebui să economisim în aceste ponderi pentru a reduce riscul valutar. Cred că această alocare este potrivită pentru cei care au venituri medii sau sub-medie, coșul de consum fiind reprezentativ.
Circumstanțele personale. Dacă simțiți că este ceva în neregulă cu alocarea de mai sus, este posibil ca acest coș de consum să nu fie reprezentativ pentru voi. Să luăm un exemplu. În coș, ponderea alocată turismului, cinematografiei și muzeelor este de doar 1,5%. Dacă știți că alocați în jur de 10% din cheltuieli călătoriilor, atunci o pondere relevantă pentru voi ar putea fi: RON 50%, EUR 40%, USD 10%. Cred că această alocare este potrivită celor cu venituri peste medie.
Un exemplu personal. Eu folosesc următoarea alocare: RON 50%, EUR 50%, cu mențiunea că am în vedere să o mențin pe termen mediu și fac o verificare anuală, ceea ce vă recomand și vouă. Principalele motive: a) ponderea cheltuielilor cu produsele alimentare, acolo unde prețurile sunt stabilite în cea mai mare parte în lei, este semnificativ mai redusă decât 32%, b) cheltuielile pentru recreere (vacanțe, restaurant etc.) au o pondere mai mare de 3,2% și sunt dependente de euro, c) pentru simplitate am eliminat dolarul, alocându-i ponderea către euro.
În loc de concluzie. Haideți să ne uităm acum la comportamentul românilor, în ansamblu. Conform utimelor cifre disponibile, alocarea depozitelor la termen în România este următoarea: RON 61%, EUR 34%, alte valute 5%. Evident, și aici există o serie de limitări: o parte din români au doar lei, unii doar euro, iar economisirea nu se face doar în depozite la termen. Consider însă că, în contextul celor scrise mai sus, este o informație relevantă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu