Optimismul prea pronunțat al FMI și Băncii Mondiale pot avea consecințe importante, scrie The Economist.Când li se prezintă vești rele, majoritatea oamenilor tind să le minimizeze. Nici chiar forecasterii economici profesioniști nu sunt imuni la tentanțiile speranței.
În februarie, 500 milioane de chinezi erau în carantină, iar coronavirusul se răspândise în Italia. Totuși, FMI anunța că PIB-ul mondial din acest an va fi cu doar 0,1% mai scăzut decât estimase anterior. Până în aprilie, estimarea fusese redusă cu 6,2%, la -3%, iar până în iunie, aceasta mai pierduse 1,9%. Cu numai o săptămână mai târziu, un sondaj informal indica faptul că două treimi din stafful FMI se așteaptă la o nouă revizuire în octombrie.
În general, forecasterii economici sunt optimiști, anticipând rar un declin. Și totuși, estimările roz ale FMI și BM pot avea consecințe serioase.
Mai ales în cazul țărilor sărace de astăzi, unde coronavirusul face ravagii la nivel economic, iar guvernele, organizațiile internaționale și investitorii se folosesc de estimări pentru a-și ghida deciziile.
Câteodată proiecțiile FMI și Băncii Mondiale sunt singurele credibile. Acestea pot influența cheltuielile publice și planurile de îndatorare. Investitorii pot credita mai ieftin țările așteptate să crească rapid.
Iar proiecțiile determină dacă fondul și banca văd datoria unei țări ca sustenabilă, ceea ce determină mai departe dacă aceasta se califică pentru un bailout.
Fondul tinde să fie optimist. Chiar și când un declin a început, forecasterii acceptă cu greu vestea. Iar astfel de erori pot modifica dramatic dinamica datoriilor. Într-un studio recent, Paul Beaudry de la University of British Columbia și Tim Willems de la FMI leagă chiar optimismul exagerat de viitoare crize fiscale. Guvernele și businessurile par să celebreze estimările bune acumulând și mai multe datorii. Apar mai apoi problemele.
Să faci estimări privind creșterea este extrem de dficil. Analiștii se tem în plus că predicțiile sumbre s-ar putea auto-materializa. Iar anunțarea în mod eronat a unei recesiuni afectează reputația unui forecaster mai mult decât eșecul de a anticipa una împreună cu restul. Mai apoi, există „presiuni din partea guvernelor“, arată Maurice Obstfeld, economist-șef al FMI în 2015-18.
Presiunile interne pentru lansarea unor estimări mai optimiste pentru justificarea unui pachet de creditare reprezintă de asemenea o problemă, spune Obstfeld.
Factorii de decizie ar putea spera să recurgă la alte estimări. Adesea, singura alternativă în țările sărace este Banca Mondială. În ultimul deceniu, aceasta a venit cu estimări mai corecte pentru Africa și Orientul Mijlociu decât fondul, dar mai slabe pentru America Latină.
Poate, spune Obstfeld, oamenii ar trebui să aibă așteptări mai mici de la estimările economice.
0 comments :
Trimiteți un comentariu