În toamna anului 1984, cancelarul Germaniei Helmut Kohl ateriza în China cu o misiune istorică: punerea pietrei de temelie pentru prima fabrică chineză a constructorului auto fanion Volkswagen. Intenția cancelarului era de a oferi industriei germane ceea ce el credea că va fi oportunitatea de a profita de efortul „de 100 de ani de modernizare“ a economiei chineze. Ajuns acasă, Kohl le-a spus parlamentarilor că el și liderii chinezi s-au angajat să clădească „un parteneriat stabil, de durată“. Viziunea sa s-a adeverit cu timpul, convingând o generație de politicieni și oameni de afaceri că piața chineză este cheia prosperității de durată a Germaniei, scrie Politico.Iar de prosperitatea Germaniei depinde bună-starea unei părți considerabile din Europa.
Ceea ce politicienii și oamenii de afaceri au omis să ia în considerare atunci este ce vor face dacă Beijingul se va folosi de această cheie pentru a-i ține captivi într-o relație economică din care nu mai pot scăpa. În prezent, când multe companii germane depind de cererea din China pentru a-și crește afacerile sau pur și simplu pentru a supraviețui pandemiei și recesiunii globale, această omisiune a dat locul îngrijorilor că Germania a devenit prea depenentă de China, iar Beijingul profită de acest lucru pentru a influența deciziile politice în plin război global pentru cât mai multă influență comercială.
Pentru mai multe companii ale căror acțiuni sunt componente ale indicelui bursier Dax 30, China reprezintă cel puțin o cincime din vânzări. BMW, producătorul de microprocesoare Infineon și producătorul de mase plastice Covestro se numără printre acestea, notează Financial Times. VW și-a vândut anul trecut în China aproape 40% din mașini. Daimler, care are doi acționari chinezi mari, își vinde 30% din mașinile Mercedes acolo. Piața chineză contribuie cu 11% la veniturile grupului. În vară, când economiile lumii începeau să se dezghețe după recesiunea globală, constructorilor auto germani mai că nu le venea să credă ce noroc au. Consumatorii chinezi le săreau din nou în ajutor, la un deceniu după ce i-au scos din abisul crizei financiare.
„Este aproape prea bine pentru a fi adevărat“, a spus Ola Kallenius, CEO-ul Daimler, luna trecută când contempla cu încântare o creștere de 23% a vânzărilor din China în trimestrul trei. Descurajați de pandemia de COVID-19 să plece în vacanțe scumpe în străinătate, chinezii înstăriți și-au cheltuit banii pe mașini nemțești de lux. Dependența de piața chineză nu este specifică doar companiilor auto. Producătorul de roboți industriali Hahn Automation intenționează să investească milioane de euro în fabrici noi în China în următorii trei ani, dornic să profite de o economie care-și revine mai rapid decât altele din criza cauzată de pandemie, notează Reuters. „Dacă vrem să creștem pe piața chineză, trebuie să producem acolo“, spune Frank Konrad, CEO-ul companiei.
Producând în China, companiile evită restricțiile chineze din ceea ce Beijingul consideră a fi sectoare strategice. „Ținta noastră este ca până în 2025 China să reprezinte 25% din vânzări“, de la 10% în prezent, a precizat Konrad. Hahn Automation se confruntă cu restricții la export pentru roboții săi „made in Germany“ deoarece guvernul chinez a identificat roboții industriali ca fiind unul din domeniile de interes special în strategia industrială numită „Made in China 2025“. „China se baricadează fără milă“, explică Konrad. „Vrea să aducă în țară o mare parte din valoarea adăugată a automatizării și roboților industriali.“ Astfel, Hahn Automation nu are de ales și trebuie să-și mute producția în China.
Olaf Kiesewetter, CEO-ul furnizorului de senzori pentru automobile UST din Thuringia, are și el ambiția ca firma lui să-și obțină din China un sfert din venituri. „N-am putut să nu observăm că China și-a revenit în forță din criză“, a spus el, menționând că piața chineză este deja cea mai mare destinație de export din afara UE pentru afacerea sa. „Nu încape îndoială că ne este mai bine mulțumită Chinei.“
„Este imposibil să ignori China deoarece piața sa și oportunitățile de creștere sunt pur și simplu prea mari“, spune Stefan Mair, unul din arhitecții strategiei grupului de lobby industrial BDI de a încuraja Berlinul și Bruxellesul să fie mai dure cu Beijingul. „Însă cele mai multe firme germane sunt conștiente că nu-și fac un bine punând toate ouăle în același coș.“
Accentuarea dependenței companiilor de China contravine eforturilor Berlinului de diversificare a comerțului, accelerate după ce o companie chineză a preluat în 2016 producătorul german de roboți Kuka, o nestemată în coroana industriei germane de profil.
Max Zenglein, economist șef la Mercator Institute for China Studies, crede că „percepția tot mai mare de dependență a permis guvernului chinez să insufle în Europa ideea că pentru relații economice bune este nevoie de relații politice prietenești“. Sancțiunile comerciale aplicate de China europenilor sunt rare. Însă posibilitatea ca Beijingul să recurgă la astfel de presiuni a creat un fel de „obediență preventivă“ în sediile centrale ale companiilor și în guvernele din Europa, a mai spus Zenglein. Cancelarul Angela Merkel, care a avut o credință aproape religioasă că puterile occidentale pot modela comportamentul Chinei prin comerț și investiții, a cerut luna trecută companiilor germane să-și diversifice afacerile și să se orienteze spre alte piețe de export din Asia. Constructorii auto germani sunt deosebit de vulnerabili la presiunea chineză. Funcționarea fabricilor de acolo - VW are 26 “n China „ necesită bunăvoința autorităților. Mărcile cunoscute pot deveni o țintă ușoară pentru orice reacție a consumatorilor. Ambasadorul Chinei la Berlin a lansat anul trecut amenințarea subtilă că brandurile germane ar fi expuse riscului dacă Germania ar ceda presiunilor SUA și ar interzice accesul Huawei la rețelele sale de telecomunicații 5G. Germania este singura economie mare a Europei care nu a exclus Huawei din strategia de dezvoltare a rețelelor 5G, deși a impus mai multe restricții.
Totuși, Mikko Huotari de la Mercator Institute for China Studies asigură că dependența Germaniei de China este mai mică decât cred mulți, astfel că Berlinul poate fi mai dur cu Beijingul. Până la urmă, după 15 ani de expansiune comercială, China atrage doar 8% din exporturile germane, “n timp ce Germania preia 5% din exporturile Chinei. Rămâne însă problema companiilor germane care produc în China.
0 comments :
Trimiteți un comentariu