Business Magazin. Brexit-ul, care a pornit de la un pariu nesăbuit, a șocat Europa și era să sfârșească în dezastru: O istorie de 2.000 de ani a eternului du-te vino al britanicilor cu Europa

Actualul Brexit a șocat Europa. A pornit de la un pariu nesăbuit și era să sfârșească în dezastru. Însă ce vedem acum este istoria repetându-se. Brexituri au mai fost și probabil că vor mai fi. Ce urmează este o istorie redată de BBC a eternului du-te-vino al britanicilor cu Europa.

55 î.Hr.- 409 d.HR

Transfor

marea în

Europeni

Oferta generalului roman Iulius Caesar ca Marea Britanie să adere la Europa ca parte a Republicii Romane este respinsă patriotic. Însă perfidele elite britanice au prins gustul stilului de viață internațional al Romei și, în curând, vor merge acolo pentru a preda un procent mic din PIB-ul tribal ca ofrandă Capitolului. Până în anul 43, elita populației insulelor britanice înțelege vehiculele financiare moderne cunoscute sub numele de monede și triburile lor ajung să fie considerate ca meritând să fie anexate de superstatul european al împăratului Claudius.

Boudica, regina războinică a celților

(deși probabil că ea este un personaj fictiv) încearcă să preia controlul, dar carul ei își pierde roțile, iar în următorii 350 de ani britanicii sunt conduși de o elită continentală foarte nervoasă și iubitoare de togă și de colaboratorii lor.

409-443

Brexit # 1

Legiunile ies din Britannia pentru a se lupta între ele acolo unde contează. Obosiți de impozitare fără apărare, britanicii strigă libertate și o apucă pe drumul lor. Însă nu sunt în măsură să obțină acorduri comerciale bilaterale acceptabile reciproce cu picții și scoții, care insistă asupra dreptului lor de a ataca de pe plute. Așadar, britanicii îi roagă pe romani să-i lase să li se alăture din nou. Romanii sunt însă prea ocupați în încercarea de a-i forța pe nou-veniții unguri să respecte normele de comportament europene, așa că britanicii disperați apelează la triburi germane obscure cunoscute sub numele de englezi, care au consemnat abordarea astfel: Anul Domnului 443. „Anul acesta britanicii au trimis cuvânt la Roma și au cerut ajutor contra picților, dar nu au primit nimic pentru că romanii luptau cu Attila, regele hunilor, apoi au trimis cuvânt anglilor și au cerut la fel de la nobilii anglilor” - Cronica Anglo-Saxonă.

Englezii sunt de acord să lupte în schimbul drepturilor de ședere în sud-est. Dar nu durează mult și apelează la supușii lor, îi iau cu asalt pe britanici și își impun propria cultură

793-1042

AELS-ul (Asociația Europeană a

Liberului Schimb) de tip scandinav

Până în 790, noua Anglie ajunge să fie strâns aliniată cu Europa lui Carol cel Mare. Apoi, scandinavii iubitori de libertate iau cu asalt nordul și estul și, în cele din urmă,

îi permit lui Cnut să facă Anglia parte a imperiului său danez

. Trei regi danezi sunt urmați de Edward Mărturisitorul (pe jumătate normand) și Harold Godwinson (un lider războinc din Wessex pe jumătate danez, urât de toată lumea de la nord de Tamisa). Este greu de înțeles ce înseamnă suveranitatea engleză.

Citiți continuarea pe

www.businessmagazin.ro

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Bogdan Cojocaru