Azerbaidjan, o țară mică din agitatul Caucaz, este curtată de Ungaria și Turcia, a învrăjbit fără să vrea țări din UE, a tranformat harta energiei din zona Mării Caspice și sudul Europei și este pe cale să devină o putere regională. Ce o face atât de influentă: are resurse bogate de petrol și mai ales de gaze naturale.Ungaria, țară săracă în surse de energie precum petrolul, gazele naturale și râurile mari, așteaptă de mulți ani să primească gaze azere și și-a pregătit intens terenul în acest sens.
Spre exemplu, gigantul maghiar de petrol și gaze MOL are o participație de 1,5 miliarde de dolari, sau 9,5% din afacere, la cel mai mare câmp petrolifer al Azerbaidjanului, Azeri-Chirag-Gunashli, și una de 9% la principalul oeloduct care deservește câmpul, Baku - Tbilisi - Ceyhan. Astfel, Mol este cel mai mare investitor central și est-european în economia azeră. Azerbaidjanul își valorifică potențialul energetic prin Trans Adriatic Pipeline, pe scurt TAP, care aduce gaze naturale direct în Uniunea Europeană și în Balcani și o face din 2020, dar nu în cantitățile pe care și le-ar dori autoritățile de la Baku. Sau cele de la Budapesta.
Deși lucrările de construcție la conducta de aproape 900 de kilometri au început în 2016, Ungaria și România nu pot primi gaze azere deoarece Bulgaria nu a terminat de construit un important interconector cu rețeaua de conducte a Greciei (IGB). Bulgaria poate importa gaze azere, și o face, printr-un alt interconector cu Grecia, dar a amânat de mai multe ori finalizarea IGB (182 de kilometri).
Cea mai recentă estimare a guvernului bulgar pentru punerea în funcțiune a punctului de conectare menționează anul 2023. Întârzierile din Bulgaria vin în contextul în care guvernul de la Sofia a aratăt exces de zel în a construi secțiunea bulgară a unui alt gazoduct, unul care aduce în regiune gaze rusești. Unii analiști spun că această situație arată care sunt prioritățile Bulgariei. La nivel de discurs, guvernul bulgar vrea să-și reducă dependența de gazele naturale ale Rusiei.
Practic, amână acest pas și împiedică și alte state să se îndepărteze de influența pe care Rusia o obține exportând energie în regiune. Guvernul maghiar, care a declarat aprovizionarea cu gaze ca fiind o chestiune de securitate națională, a cerut finalizarea IGB. Lucrările de conectare a Ungariei la TAP ar trebui să fie gata în octombrie.
Partea sârbă a proiectului este deja realizată. În prezent, Ungaria este dependentă de gazele rusești. În schimb, Bulgargaz din Bulgaria are un acord de import de gaze azere pe 25 de ani pentru 1 miliard de metri cubi pe an, cantitate suficientă pentru a acoperi o treime din consumul țării.
Azerbaidjan este astfel în competiție directă cu Rusia pentru piața europeană, iar Rusia a reacționat, printre altele, prin accelerarea unui proiect, Nord Stream 2, de a aduce gaze direct în Germania prin nordul continentului, ocolind rebela Ucraină. Azerbaidjan și Rusia se bat și pentru piața turcă a energiei.
Exporturile azere de gaze către Turcia au crescut cu 16% în primul trimestru al acestui an, Azerbaidjan devenind astfel al doilea exportator de energie pentru Turcia, după Rusia, care exportă pe acea piață de două ori mai multe gaze.
În 2020, livrările azere au sărit cu 20%, o parte din ele venind prin TAP. Azerbaidjan nu este nici de departe țara cea mai bogată în resurse energetice din Caucaz. Însă spre deosebire de Kazahstan și Turkmenistan, care se concentrează pe exporturile către China și Rusia, azerii și-au îndreptat atenția spre Europa și spre spațiul transatlantic, scrie revista Modern Diplomacy.
Pentru că Marea Caspică, de unde extrage petrol și gaze, este o mare interioară fără legătură cu Mediterana sau Marea Neagră, iar sursele de gaze și petrol sunt departe de marii consumatori, Azerbaidjanul a făcut eforturi financiare și diplomatice enorme pentru a-și putea construi infrastructura necesară pentru a exporta în Turcia, Balcani și Europa. Livrările azere de petrol ajung până în Italia, care primește 26% din total. În eforturile de a deveni un jucător puternic pe piața globală a energiei, Azerbaidjanul și-a încălzit relațiile cu Turkmenistan, iar cele două state exploatează acum împreună un câmp gazeifer offshore comun numit Dostluq, sau „Prietenie“ în traducere.
Aceste este primul proiect de cooperare energetică între două state caspice. Pentru viitor se prevede ca și gazele și petrolul turkmene să fie transportate prin infrastructura azeră. Astfel, Azerbaidjanul devine un jucător important pe piața energiei din regiune. Iar al doilea război pentru enclava Nagorno-Karabah, recent încheiat, a arătat că această țară devine și un jucător pe scena geopolitică.
Ungaria a susținut încă de la început, declarativ, Azerbaidjanul în conflictul cu Armenia, iar Turcia a ajutat nu doar prin greutatea sa în politica regională, ci, probabil, și cu tehnică și strategie militară. Turcia are experiența de război a NATO.
De asemenea, Azerbaidjanul este în relații bune cu un alt jucător de categorie grea de pe scena geopolitică regională, Israelul, care își asigură 40% din consumul de petrol prin importuri azere, potrivit ziarului turc Hurriyet. Nu mai trebuie spus că cu banii primiți pe gaze și petrol Azerbaidjanul își echipează armata cu tehnică turcă și israeliană de ultimă generație.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu