Cu toate că nu au propriile resurse de gaze naturale, mai toate țările din Europa de Est se visează sau au cochetat cândva cu ideea de a fi jucători importanți pe această piață, și nu doar simpli consumatori. Animozitățile create de aceste vise arată că în privința gazelor interesele locale prevalează în fața alianțelor regionale.Deocamdată, singura țară care se ridică rapid la nivelul de jucător regional important este Turcia. Iar gazele naturale rusești sunt în continuare de neînlocuit. Dintre țările
est-europene, România este singura care are resurse de gaze viabile, însă este ocolită de toate proiectele mari și noi de infrastructură de transport de combustibil din regiune.
Din Turcia pleacă spre Europa Balkan Stream, gazoduct care de curând a început să aducă gaze naturale rusești în Bulgaria și Serbia și care anul acesta s-ar putea să ajungă și în Ungaria. De acolo, drumul gazelor rusești spre inima Europei este deschis.
Conducta a schimbat complet rutele de transport. Dacă în 2019 Bulgaria primea combustibil rusesc pe linia Ucraina-Moldova-România, acum România se alimentează prin țara vecină. România a importat deja anul acesta gaze rusești prin Balkan Stream via Bulgaria, potrivit Independent Commodity Inteligence Services.
Tot prin Turcia ajunge în Europa, mai precis în Grecia, gazoductul TAP, prin care este transportat combustibil din Azerbaidjan. TAP are punctul final Italia. Bulgaria primește gaze prin această conductă, dar nu le transmite mai departe spre România și Ungaria pentru că a întârziat în repetate rânduri construirea unui interconector la granița cu Grecia. A construit în schimb cu o viteză record secțiunea sa din Balkan Stream.
Tot în Balcani, Croația a căpătat o atenție specială din partea importatorilor și distribuitorilor de gaze datorită construirii unui terminal de gaze naturale lichefiate (GNL) la care Ungaria s-a abonat deja.
Autoritățile de la Budapesta s-au reabonat, pe termen foarte lung, și la gaze rusești, încheind un acord de furnizare pe 15 ani cu Gazprom, monopolul rus al exporturilor de gaze.
În 2018, când unele din aceste rute noi erau doar proiecte, câțiva specialiști spuneau că poziția strategică poate face din Ungaria un centru regional în transportul și vânzarea de gaze, deși această țară este săracă în resurse naturale în general și în petrol și gaze în special.
Mai recent, Budapesta a blocat extinderea spre Austria a conductei internaționale BRUA, care ar fi trebuit să transporte spre Vest gaze extrase din viitoarele exploatări românești din Marea Neagră.
Astăzi, BRUA este considerat un proiect eșuat, în parte și pentru că România nu valorifică acele resurse.
Mai la nord, Polonia, al cărei guvern vede în Rusia un pericol la adresa securității naționale, vrea să construiască o conductă care să-i aducă gaze din Norvegia. Proiectul a fost blocat însă de Danemarca pe motivul că gazoductul ar putea perturba habitatul unor lilieci și pârși pe secțiunea de pe teritoriul său. Conducta ar fi trebuit să intre în funcțiune în octombrie 2022, perioadă în care expiră și contractul pe termen lung al Poloniei cu Gazprom.
Acest lucru înseamnă că Polonia va trebui să importe gaze din Rusia și după expirarea acestui contract, scrie S&P; Global Platts.
În 2020, gazele rusești au acoperit jumătate din cererea poloneză. Polonezii au însă ca sursă alternativă de gaze un terminal de GNL, laudat ca fiind poarta de intrare a gazelor americane în Europa de Est.
Și Polonia se visează un distribuitor și exportator regional de combustibil tocmai datorită gazelor primite prin acest terminal și prin gazoductul care ar trebui să vină din Norvegia. Între timp, în pofida problemelor cu Danemarca, Polonia continuă acolo unde este posibil lucrările la gazoductul care vine din Norvegia.
0 comments :
Trimiteți un comentariu