♦ România vrea să renunțe la cărbune până în 2032, în timp ce Germania și-a stabilit ca țintă 2038, iar Polonia 2040. Deși are cel mai ambițios plan de înverzire, România abia la finalul anului viitor ar trebui să livreze și un set de pași clari pentru a-și realiza obiectivul, conform PNRR, datele din piață de acum arătând că renunțarea la cărbuni ar putea fi cea mai dificilă ecuație din energia locală.„Ritmul de înlocuire a centralelor pe cărbuni cu cele pe gaze a accelerat în 2020 cu ajutorul scumpirii certificatelor de emisii, dar acum nu este clar cum vor evolua lucrurile în 2021 pe fondul evoluției prețului gazelor și al emisiilor de carbon“, arată o analiză recentă publicată de ICIS, una dintre cele mai ample platforme de informații din domeniul comodităților.
În vara anului trecut, de exemplu, Germania a raportat un nivel record de înlocuire a centralelor pe cărbune cu gaze în contextul în care prețul gazului ajunsese la un minim de tranzacționare, iar prețul carbonului favoriza această trecere.
„Competiția dintre resurse la nivel european este influențată la final de costul trecerii de la cărbuni la gaze, aceasta fiind nivelul care arată de la ce punct încolo producția de energie pe baza gazului natural este mai competitivă în comparație cu cea bazată pe cărbuni luând în calcul costurile de operare, eficiența, costul combustibilului și al carbonului. În contextul în care centralele pe cărbune emit de două ori mai mult carbon decât cele pe gaze, în mod natural centralele pe cărbune vor avea costuri cu emisiile mai ridicate. Atâta vreme cât prețul gazului este mai mic decât costul trecerii de la cărbune la gaz, atunci gazul este considerat un combustibil mai economic“, se arată într-o analiză realizată de Gas Exporting Countries Forum (GECF), organizația interguvernamentală care-i include pe cei mai mari producători de gaze ai lumii. În linii mari, costul de înlocuire a celor două tehnologii se compară cu prețul carbonului, trecerea având sens dacă acest cost este mai mic decât cel al CO2-ului, potrivit ICIS.
Cea mai ambițioasă țară
România, prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) depus la finalul lunii mai la Comisia Europeană în speranța de a atrage peste 29 de miliarde de euro pentru redresarea postpandemie, și-a setat ca obiectiv renunțarea la energia produsă pe cărbune până în 2032. Acesta este cel mai ambițios plan al unei țări dependente de cărbuni pentru asigurarea cererii interne de energie. Germania a anunțat 2038, iar Polonia 2040. Potrivit datelor de la Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) cărbunii au reprezentat anul trecut 17% din producția națională de energie.
Deși are o țintă, România nu are un calendar pentru eliminarea cărbunelui, dar spune că până la finalul anului viitor va exista o listă pe pași concreți, tot în cadrul PNRR-ului.
Între timp însă, lucrurile par mai complicate ca niciodată în contextul în care scumpirea accelerată a gazului combinată cu creșterea fără precedent a prețului emisiilor de CO2 a tăiat semnificativ din productivitatea centralelor pe gaze în comparație cu cele pe cărbune.
„Riscurile de alimentare din huburile de gaze europene de anul acesta, alături de prețul foarte ridicat al carbonului înseamnă că operatorii de centrale pe gaze nu se mai bucură de aceleași avantaje competitive față de egalii lor din producția de energie pe cărbune, cel puțin nu la fel de mult ca în 2020. Trecerea de la cărbuni la gaze a fost sub presiune în ultimele luni“, avertizează specialiștii de la ICIS.
De ce se scumpește gazul?
Datele de la bursa CEGH din Viena arată că prețul spot a ajuns la 32 de euro pe MWh de la numai 17 euro pe MWh în primele zile ale anului, iar specialiștii din piață nu văd motive pentru calmarea situației anul acesta.
Iarna lungă și primăvara neobișnuit de rece de anul acesta reprezintă un factor pentru scumpirea gazului. Mai departe, retragerile din facilitățile UGS (underground gas storage - depozitele subterane de gaze) din Europa au continuat pentru o perioadă neobișnuit de lungă. Drept urmare, la nivelul lunii mai, aceste facilități erau pline doar în proporție de o treime. Necesitatea alimentării facilităților de înmagazinare subterană va sprijini cererea și prețurile de gaz în lunile următoare. În același timp, fluxul de GNL (gaz natural lichefiat) către Europa a scăzut, Asia ofernd prețuri mai bune.
Mai departe, prețul carbonului nu dă semne de răcorire.
Din mecanism gândit pentru a contribui la decarbonizarea industrială la nivel european, certificatele de carbon au devenit commodity, la fel ca petrolul, intrarea la tranzacționare a marilor fonduri de investiții, deciziile de la Bruxelles și micii speculatori ridicând prețul la peste 55 de euro, nivel greu de imaginat cu ani în urmă.
Redresarea Chinei se face cu cărbuni
Pe de altă parte însă, nici prețul cărbunelui nu a stat pe loc, în contextul în care acesta este combustibilul care alimentează revenirea economică a Chinei.
„Prețurile sunt cu 10 dolari pe tonă mai mari decât anul trecut“, scriu jurnaliștii de la Reuters. În opinia specialiștilor consultați de Reuters, această creștere de preț ar putea totuși stimula tranziția de la cărbune la gaze. Dar și aici există un pericol.
„Dacă ritmul de închidere a centralelor de cărbune este mai mare decât cel al punerii în funcțiune de noi unități capabile să asigure cererea, atunci, la un moment dat, ar putea exista o problemă de alimentare cu energie. Pe măsură ce ne retragem din zona de cărbuni, dar fără a avea o perspectivă clară legată de centralele pe gaze, ne putem aștepta ca multe state să se confrunte cu probleme de alimentare cu energie“, atrage atenția un analist consultat de Reuters.
0 comments :
Trimiteți un comentariu