Țara din Europa care refuză cu desăvârșire să intre în Uniunea Europeană. Aceasta țară are o democrație aparte, unde poporul are un cuvânt greu în luarea deciziilor

În Marea Britanie, refuzul  Elveției de a intra în relații mai strânse cu Uniunea Europeană după ani de curtare reciprocă este văzut ca o confirmare că Brexitul a fost o alegere înțeleaptă. La Bruxelles, a fost șoc și furie. La Berna, nu toată lumea a sărbătorit.

Cândva,  în urmă cu câțiva ani, un profesor universitar american s-a retras în căutarea liniștii într-o mică comunitate din Elveția. Toate bune și frumoase până când a aflat că nu este dorit acolo și că trebuie să plece. De ce? Așa au hotărât localnicii. Elvețienii îl considerau mult prea dubios pentru că nu l-au văzut niciodată la adunările lor obișnuite, unde se discuta mai ales despre… fotbal. Profesorul degeaba a încercat să explice că pe el nu-l interesează acest joc. Situația a căpătat ulterior dimensiunile unui miniscandal diplomatic.

Elveția este o democrație aparte, unde poporul are un cuvânt greu în luarea deciziilor, prin tradiționalele referendumuri. Guvernanții de acum, considerați populiști, și-au justificat alegerea de a se îndepărta de UE tocmai prin faptul că un eventual acord cu Uniunea ar fi respins, de popor, prin referendum.

Decizia Elveției de a pune capăt unui șir de șapte ani de negocieri minuțioase cu Bruxellesul menite să stabilească o relație comercială mai strânsă și mai stabilă cu UE nu are nimic din drama Brexitului, scrie Financial Times, un ziar britanic, dar proeuropean. Însă  ar putea dăuna pe termen lung economiei elvețiene, care a beneficiat enorm de accesul aproape integral la piața internă a UE.

Și ar rupe legături care până acum s-au dovedit benefice pentru ambele părți, în educație și cercetare. Inevitabil, acest lucru subliniază și dificultățile pe care UE pare să le aibă cu traiul alături de vecinii săi. Pierderea celui mai mare partener comercial, Marea Britanie, poate fi privită ca un ghinion. Dar a-ți pierde al doilea mare partener, Elveția, ar putea să pară neglijență. Swexitul este ca Brexit, în sensul că două democrații vechi, certate din cauza prețurilor și condițiilor de acces la piață, au ales o relație mai laxă, de la distanță, ale cărei costuri au fost subestimate în mare măsură de elitele lor politice.

Elveția este o democrație aparte, unde poporul are un cuvânt greu în luarea deciziilor, prin tradiționalele referendumuri. Guvernanții de acum, considerați populiști, și-au justificat alegerea de a se îndepărta de UE tocmai prin faptul că un eventual acord cu Uniunea ar fi respins, de popor prin referendum.

Marea Britanie a mizat pe interesele comerciale din alte țări ale UE, forțând Bruxelles-ul să păstreze condițiile comerciale. Brexitul n-a adus apocalipsa economică prorocită de mulți, în parte și datorită compromisurilor la care s-a ajuns pe ultima sută de metri. Însă cei mai înverșunați susținători ai exitului, pescarii, sunt departe de fericirea promisă. Acum poate că prind mai mult pește, dar n-au unde să-l vândă. Piața europeană le este închisă.

Elveția s-a amăgit cu același drog. Însă între Brexit și Swexit există diferențe. Elveția dorește legături mai strânse cu UE, dar numai în anumite domenii, de exemplu în materie de energie sau sănătate. Comerțul britanic cu UE a scăzut anul acesta. Consecința deciziei Bernei de a arunca la gunoi discuțiile cu UE va fi o degradare treptată a accesului pe piață: un Swexit lent.

Citiți continuarea pe

www.businessmagazin.ro

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Bogdan Cojocaru