Industria petrolieră rusă, un mamut uitat de extincție

Știrea a fost publicată marți, 25 decembrie 2012, 16:51 în categoria

Industria petrolieră rusă, un mamut uitat de extincţie ​Industria rusă a petrolului a ajuns la o răscruce. În urma prăbușirii Uniunii Sovietice, producția de țiței a scăzut dramatic, de la 11,4 milioane de barii pe zi - maximul istoric atins în 1987 - la 6 milioane de barili pe zi în 1996. Dar, odată cu începutul secolului, a venit un nou început și pentru industria petrolieră, cu o creștere spectaculoasă a producției, iar în ultimii ani producția a revenit la un nivel apropiat maximelor din era sovietică, scrie The New York Times.

Dar au apărut și semne rău prevestitoare. Centrul tradițional al industriei, câmpurile gigant din Siberia de Vest moștenite de la Uniunea Sovietică, sunt în declin din 2007. Producția totală a Rusiei continuă să crească, dar aceasta se întâmplă din cauza intensificării exploatării vechilor zăcăminte și dezvoltării câtorva noi câmpuri de la periferia țării.

Rusia concurează cu Arabia saudită pentru titlul de cel mai mare producător de petrol al lumii. Dar între cele două țări este o diferență crucială. Arabia Saudită are capacitate de producție suplimentară cu care își poate majora producția substanțial. În schimb, Rusia își folosește capacitatea la maxim, ceea ce poate face ca producția să scadă în următorii ani.

Aceasta va fi o nouă fază în zbuciumata istorie a petrolului rusesc. Chiar experții guvernului rus l-au avertizat pe președintele Vladimir Putin că, dacă nu sunt luate urgent măsuri, producția ar putea să scadă la 8 milioane de barili pe zi până în 2020. Acest lucru este important pentru Rusia, dar și pentru întreaga lume. Rusia nu este doar unul dintre cei mai mari producători de petrol la nivel mondial, dar și unul dintre principalii exportatori. Rusia are o pondere de 12% în producția global de țiței.

Petrolul asigură, în Rusia, mai mult de jumătate din veniturile din export și aproximativ 40% din veniturile bugetare.

Industria rusă a petrolului lucrează în unele dintre cele mai dure medii de pe pământ. Dar în ultimii 30 de ani industria globală a trecut printr-o transformare tehnologică ce-i permite să găească și să producă în zone care altădată erau inaccesibile. Industria rusă a fost atinsă parțial de această revoluție. Producătorii nu s-au aventurat încă în câmpurile marine arctice sau spre surse neconvenționale precum nisipurile petroliere sau petrolul din șisturi. Și n-au făcut aceasta pentru că până acum nu a fost nevoie.

Dar următoarea generație de petrol va trebui să vină din zone care sunt mai reci, mai adânci, mai îndepărtate, mai complexe din punct de vedere geologic și mai solicitante decât orice au întâlnit până acum companiile ruse. Pentru a evita declinul, țara trebuie să urmeze calea bătută de industriile celorlalte state, iar o serie de afaceri recente arată că Rusia se îndreaptă spre acest drum, dar încă n-a ajuns la el.

În această nouă aventură Rosneft, care după ce va prelua TNK-BP va deveni cel mai mare producător de petrol din lume, va avea un rol principal. Actualul succes al Rosneft și chiar supraviețuirea companiei sunt un accident. Până în 1998, Rosneft era o companie mică, aparent fără viitor. Pe atunci privatizarea era doctrina zilei la Moscova, iar liderii ruși nu vroiau de loc o companie petrolieră deținută de stat. În 1998, anul critic pentru Rosneft, compania a fost scoasă la vânzare de trei ori, dar fără success deoarece nimeni nu a vrut-o.

Cu alegerea lui Putin ca președinte în 2000 a venit și vântul schimbării. Kremlinul a început să facă eforturi pentru a prelua controlul resurselor strategice, iar petrolul și gazele naturale erau cele mai râvnite ținte. A urmat o serie de arestări și destrămări de companii, iar Rosneft s-a hrănit cu resturile. În prezent, sectorul rus al energiei este dominat de doi giganți controlați de stat, Gazprom, în sectorul gazelor naturale, și Rosneft. Aceste companii au practic monopolul tuturor licențelor noi de exploatare a zăcămintelor mari, în special pentru zonele marine arctice.



Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Bogdan Cojocaru

0 comments :

Trimiteți un comentariu