Va fi 2013 anul ieșirii din criză? Sunt semne că da, dar traseul va fi dureros și presărat cu pericole precum tensiunile sociale și incertitudinile politice

Noul an va aduce Europei, cel mai probabil mai târziu decât mai devreme, mult dorita relansare economică și financiară, asigură majoritatea prognozelor. Rampa este pregătită, construită cu reformele dureroase de pe piața muncii și austeritatea bugetară, dar mai trebuie un impuls suficient de puternic, care va veni probabil din centrul zonei euro.

Dar riscurile unor opriri bruște rămân, cele mai evidente fiind incertitudinile politice alimentate de toleranța tot mai scăzută a populației la austeritate și noi puseuri ale crizei în Grecia.

Printr-o comparație între crizele din Asia din 1997 și 1998 și cea de acum a zonei euro, șeful diviziei de macroeconomie globală a băncii americane Morgan Stanley Investment Management Ruchir Sharma arată de ce Europa își va reveni în 2013 economic sau cel puțin din punctul de vedere al piețelor. Traiec­toria crizelor este aproape aceeași. Teama de insolvență a înecat Bangkok-ul și s-a propagat în Djakarta, Seul și Kuala Lumpur, provocând proteste de amploare și alungând investitorii. În criza asiatică, valoarea bursei thailandeze de acțiuni s-a prăbușit la 30 miliarde dolari, mai mică decât capitalizarea de piață a construc­torului auto american Chrysler, scrie Sharma într-un articol publicat în Financial Times.

Astăzi, cu aceleași condiții se confruntă statele de la periferia Europei. Cu o valoare de 42 miliarde dolari, capitalizarea bursei grecești este mai redusă decât valoarea de piață a lanțului american de retail Costo. Piața grecească a scăzut cel mai mult cu 90% din cauza crizei. În Spania, Irlanda, Portugalia și chiar Italia bursele nu sunt mai valoroase decât Apple. În medie, bursele de la periferia zonei euro au scăzut cu 70%.

Nu se poate ieși din criză fără devalorizare

Pentru a părea mai sigure în ochii investito­rilor, atât statele din zona euro, cât și din Asia au avut și au cursuri de schimb fixe, cele din Asia sub forma ancorării monedelor naționale de dolar, iar cele europene prin euro. Planul a funcționat aproape prea bine. Dobânzile au scăzut, iar populația și oamenii de afaceri s-au împrumutat pentru a face cumpă­rături, construi case și ridica uzine. Frenezia datoriilor a tras conturile curente în deficit, ceea ce a trezit temeri că aceste țări nu-și vor putea plăti datoriile. După ce semnele de îndoială s-au înmulțit într-un stat - este cazul Thailandei în Asia și al Greciei în Europa, a apărut feno­menul de contaminare. În comparație cu trendul creșterii PIB-ului din decada de dinaintea crizei, economia elenă este acum cu 28% mai redusă. Economia Thailandei era cu 30% mai mică. Irlanda este la fel de sever lovită de criză precum a fost Indonezia, iar traiectoria Spaniei este aproape la fel cu cea a Malaieziei.

Diferența între cele două crize este viteza revenirii. Economiile țărilor asiatice au depășit nivelurile anterioare crizei în patru ani, deoarece guvernele regiunii au abandonat ancorarea monedelor de dolar, ceea ce a produs prăbușirea monedelor naționale. Astfel, exporturile asiatice au devenit mai ieftine și mai competitive, alimentând revenirea.

Țările zonei euro nu pot face la fel. De asemenea, în timpul crizei asiatice, economia mondială a rămas puternică. Zona euro nu poate deveni mai ieftină decât prin devalorizare internă, prin reducerea lentă și dureroasă a slariilor și forței de muncă. Țările din uniunea monetară nu pot abandona pur și simplu euro. De asemenea, nici economia mondială nu duduie.

Surplusul de cont curent, un semnal încurajator

Dar experiența crizelor asiatice arată că unul dintre cele mai puternice semnale de ieșire din criză pentru cele mai răvășite economii este revenirea contului curent pe surplus. Din acest moment economia generează suficient venit pentru a putea fi plătite datoriile externe. Iar periferia zonei euro se apropie de acest punct. Contul curent al unei țări măsoară diferența dintre exporturile și importurile de bunuri și servicii și dintre diferite fluxuri de capital. Spania, Portugalia, Grecia și Italia au șanse mari să ajungă la surplus anul viitor. De asemenea, statele europene în general, și nu doar cele din zona euro, iau măsurile necesare pentru ajustarea costurilor cu munca. În Spania, Portugalia și Grecia, aceste costuri s-au redus cu 7%, iar în Irlanda, stat deja excedentar, cu 18%.

În Asia, cei care au implementat cele mai dure reforme, Coreea de Sud și Indonezia, au avut cele mai puternice reveniri. Irlanda pare că le urmează traiectoria, fiind singurul stat de la periferie care va avea anul acesta creștere economică.

Decalajul de competitivitate dintre peri­feria zonei euro și centru este evidențiat cel mai bine de surplusurile de cont curent mari și persistente ale unor țări precum Germania. Dar Comisia Europeană a asigurat că în aceste state se vede deja un proces de rebalansare, mai ales în Germania, cea mai mare economie europeană.

Comisia sugerează că zona euro ar trebui să facă eforturi pentru a ajunge pe surplus, în condițiile în care nevoia de venituri este tot mai mare pentru populația tot mai îmbătrânită, potrivit The Wall Street Journal.

Nesiguranța socială și politică - cel mai mare risc în calea revenirii Europei

Recesiunea și austeritatea fac ca Europa să se confrunte cu creșterea șomajului pentru cel puțin încă un an, potrivit unui avertisment al Comisiei Europene. În țări precum Grecia și Spania rata șomajului a ajuns la niveluri record, de peste 25%, iar în aceste state activitatea economică a fost adesea blocată de proteste puternice de stradă. UE este singura regiune majoră a lumii unde șomajul este în creștere, scrie The New York Times. Agenția S&P; notează că în Grecia declinul economic este mai sever ca amploare și durată decât depresiunea din Germania care l-a propulsat pe Hitler la putere în anii '30. În acest context sentimentele naționaliste și chiar separatiste devin tot mai puternice, crescând riscul întârzierii sau chiar punerii complet în marșarier a reformelor bugetare și de pe piața muncii. De asemenea, anul viitor vor avea loc alegeri în Germania și Italia. Dacă în Germania cancelarul Angela Merkel va rămâne probabil stăpână pe poziții, în Italia revendicarea postului de premier de către controversatul politician Silvio Berlusconi a enervat deja piețele. Italia a ajuns de mai multe ori în corzi pe piețele de finanțare din cauza incertitudinilor politice și ezitărilor politicienilor.

Previziunile analiștilor pentru 2013

Euro va supraviețui deoarece destrămarea zonei euro ar avea efecte grave asupra economiei mondiale;

Riscul ca Grecia să iasă din zona euro rămâne ridicat din cauza nivelului nesustenabil al datoriilor;

Spania va cere un bailout internațional, iar BCE va activa mecanismul anticriză prin care achiziționează obligațiuni de pe piață;

Vor continua conflictele dintre Germania și periferia zonei euro privind austeritatea și metodele ieșirii din criză;

BCE își va relaxa și mai mult politica monetară pentru a atenua efectele recesiunii și austerității;

Inflația va încetini din cauza economiilor slabe;

România și Bulgaria vor fi bine plasate pentru a avea performanțe economice bune, în pofida problemelor politice sau legate de corupție.

Sursa:
Ziarul Financiar