În ultimii cinci ani, Lisa Kalbari a fost un observator atent al efectelor crizei economice grecești din biroul ei de pe o străduță laturalnică și liniștită, departe de gălăgia și nervozitatea bulevardelor ateniene adesea blocate de luptele dintre protestatari și forțele de ordine, scrie Financial Times.Doctorul Kalbari este psiholog. În fiecare zi, canapeaua ei este vizitată de o procesiune de pacienți care suferă de anxietate, tulburări de somn, depresie și alte maladii - multe dintre acestea exacerbate, crede ea, de criza care a împins rata șomajului la peste 25% privând pe mulți greci de orice certitudine legată de viitor.
"Avem multe atacuri de panică. Pentru generațiile mai vechi, este ca un fel de stres post-traumatic. Au trecut prin război și sărăcie. Pentru ei, este vorba de demnitate - nu vor să fie umiliți din nou", spune Kalbari.
Impactul pe care criza îl are asupra sănătății mintale a grecilor tinde să fie pus în umbră de îngrijorări mai urgente precum sărăcia și foamea. Dar urmele impactului crizei asupra societății sunt evidente - de la tot mai multe diagnostice de depresie la creșterea numărului de sinucideri, iar efectele se vor resimți mult după ce economia își va reveni. "A crescut numărul de cazuri de tulburări psihice, și vorbim de toate tipurile de afecțiuni - anxietate, depresie, abuzuri, comportament antisocial, ipohondrie", spune Argyro Voulgari, psiholog la Centrul Elen pentru Sănătate Mentală și Cercetare.
La biroul centrului din Piraeus, oraș lovit dur de criză, numărul de pacienți copii și adolescenți - vulnerabili la problemele psihologice ale părinților - a crescut cu 51% între 2006 și 2011. Centrul nu a centralizat încă rezultatele pentru populația adultă, dar doctorul Voulgari crede că și în cazul acestora numărul a crescut semnificativ, în special pentru bărbații tineri. "Chiar și cei cu bani suferă de depresie".
Cel mai înspăimântător indicator al efectelor nocive ale crizei asupra grecilor ar putea fi numărul sinuciderilor. Acesta a crescut cu 37% între 2009 și 2011, potrivit datelor guvernului grec.
Alte cifre diferă. Experții atrag atenția că datele sunt adesea inexacte deoarece sinuciderea este considerată un gest rușinos în Grecia, un stat ortodox.
Sistemul de sănătate, afectat de amputările rezultate în urma reducerilor de cheltuieli bugetare, este inundat de pacienți, în condițiile în care persoane care cândva plăteau pentru îngrijire la clinicile private caută acum tratament la spitale administrate de stat. Timpul de așteptare pentru programare depășește adesea două luni, potrivit psihologilor.
"Dacă ai nevoie de un psihiatru, atunci chiar îți trebuie noroc", a afirmat un fost politician, care spune că familia sa se numără "printre puținii norocoși care au beneficiat" de terapie. Datorită crizei, stigmatul pus pe tratamentul afecțiunilor mintale într-o societate conservatoare și profund ortodoxă se topește încet, atrage el atenția. "Ceva ce s-a întâmplat în SUA în urmă cu 20 de ani ajunge acum în Grecia".
Din perspectivă psihologică, una dintre cele mai corozive probleme este durata crizei. Economia este în al cincilea an de recesiune, iar ieșirea nu se află încă în raza vizuală - incertitudine care pune sare pe rană.
"Nu se mai termină. Este mereu aici. Este un stres cronic, mai rău decât stresul acut", explică Christodoulou, profesor de psihiatrie la Asociația Elenă de Psihiatrie. Doctorul face diferența între depresie - un dignostic medical - și mult mai răspânditele tristeți și angoase care prind rădăcini în societatea greacă. "Când discuți cu oamenii și intri mai în amănunte, apare treptat un element de autocritică, ceea ce este încurajant".
Grecii par să aibă un atuu în mânecă, legăturile puternice din familie, care atenuează loviturile date psihicului. Dar alte aspecte ale culturii grecești netezesc terenul pentru apariția afecțiunilor. Andrew Armatas, psiholog în Atena, crede că actuala criză a evoluat pe o nevroză tipic grecească - o teamă omniprezentă - transmisă de bătrânii care au suportat ocupația nazistă, că dezastrul pândește după colț.
"Ne-am auzit mereu părinții povestindu-ne prin ce au trecut", spune el, notând senzația de vină și rușine pe care o au mulți dintre pacienții săi.
Printre alții, Armatas consiliază acum părinți care-și jelesc copiii plecați în străinătate în cautarea unui loc de muncă, dar și executivi care și-au pierdut postul sau se chinuie să și-l păstreze.
"Poți ajuta pe cineva să facă față emoțiilor, dar, practic, știi că vor rămâne șomeri pentru mult timp."
0 comments :
Trimiteți un comentariu